Category: Stiri

Posted on

Credem în Tineri – Primul candidat nominalizat de ONCR pentru rolul de Youth Advisor pentru Comitetul Mondial Scout

Cu drag și bucurie vă anunțăm că am nominalizat, pentru prima dată în istoria organizației, un candidat pentru poziția de Youth Advisor pentru Comitetul Mondial. Iar dacă nu ești lămurit(ă) deja, acest fapt subliniază și mai tare pașii activi pe care îi face organizația pentru a se alinia și a pune în practică Planul Trienal 2021-2024, implicând tinerii la toate nivelurile organizației.
Te invităm să citești în continuare acest articol stil interviu pentru a o cunoaște mai bine pe candidata pe care am propus-o pentru această poziție.

Cine ești, care e centrul tău local și ce faci acolo?

Salutare, sunt Andreea Scrioșteanu (Scrio), un senior de 19 ani din Centrul Local Cabana Scout București și am fost nominalizată de Organizația Națională „Cercetașii României” pentru poziția de Youth Advisor în Comitetul Mondial Scout. 
Dar cum am ajuns până aici? De când mă știu, mi-a fost greu să stau degeaba. Venind la cercetași, mi-am dat seama cât de multe proiecte pot face ca tânăr explorator, mai apoi ca senior. Acum sunt membru în Consiliul Centrului Local, mă implic în echipa națională de Diversitate & Incluziune și reprezint extern cercetășia ca Vicepreședinte al Consiliului Tineretului din România (CTR).

Ce așteptări ai de World Scout Youth Forum și Conferința Mondială Scout?

Sau în alte cuvinte: “Ok, dar pentru ce candidezi mai exact, Scrio?”

Așa cum la nivel național avem o Adunare Generală care ia decizii pentru ONCR, la nivel mondial există Conferința Mondială Scout care ia decizii pentru OMMS și se reunește o dată la trei ani. Tot atunci, sunt aleși membri în Comitetul Mondial Scout, care conduc Organizația Mondială timp de trei ani. Pentru a asigura participarea tinerilor la luarea deciziilor, a fost creat Forumul Mondial de Tineret al Cercetașilor, unde sunt aleși șase Youth Advisors, tineri din toate colțurile lumii, tot membri ai Comitetului Mondial Scout, dar care reprezintă direct tinerii la nivel global. Practic, aceștia lucrează cot la cot cu Comitetul Mondial pentru a se asigura că deciziile luate continuă să fie relevante pentru tinerii din toată lumea.
Ei bine, eu îmi doresc să fiu unul dintre ei și am fost nominalizată de ONCR pentru această poziție.

Ce înseamnă a fi Youth Advisor pentru tine?

Sunt o tânără optimistă și idealistă. Cred cu tot ceea ce sunt că pot face diferența nu numai în calea pe care aleg să merg, ci și în viața altora. Permiteți-mi să vă prezint un hobby al meu: alpinismul – este un sport în care avansați abordând trasee mai grele și, pe măsură ce trece timpul, progresați. Satisfacția completării diferitelor rute este întotdeauna acolo, dar pe măsură ce vă îmbunătățiți, complexitatea fiecărei probleme menține un element de provocare. Cățăratul poate fi o bună metaforă pentru viață, deoarece fiecare responsabilitate pe care decideți să o asumați vine cu propriul set de provocări. În plus, cățărarea este viața însăși: înainte de a urca, pregătirea este crucială pentru a vă ajuta să luați mai mult solicitând trasee (responsabilități) și înțelegând mișcări (sau roluri) complexe. Satisfacția vine de la a face fiecare pas individual în direcția corectă sau greșită, ghidându-vă fie spre vârful traseului, fie spre o cădere spectaculoasă (acolo unde se întâmplă, de fapt, învățarea). Ca Youth Advisor, vreau să îmi pun în valoare experiența și să servesc Cercetășia cu onoare și demnitate.

Care sunt ariile pe care le vrei îmbunătățite în viitor în Cercetășie?

Pornind de la o perspectivă locală și națională la una globală, cred cu tărie că Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ar trebui să fie abordate transveral în tot ce înseamnă Cercetășia, întrucât realizarea lor stabilește contextul în care cercetașii pot continua educarea tinerilor lideri.
Mai concret, există trei direcții semnificative pentru Mișcarea Cercetășească cărora consider că trebuie să le oferim prioritate maximă și atenția noastră imediată: Implicarea tinerilor, Safe from Harm și Sustenabilitatea Evenimentelor Cercetășești Mondiale.

  1. Implicarea tinerilor

În primul rând, implicarea tinerilor și asigurarea unei participări semnificative a tinerilor la toate nivelurile de luare a deciziilor în Mișcarea Cercetășească este crucială pentru realizarea Viziunii 2023. Luând și punând în aplicare măsuri în acest sens, contribuim activ la retenția tinerilor adulți în Cercetășie după finalizarea ciclului lor ca beneficiari.
Când tinerii (eXploratori, seniori sau tineri lideri) simt că opiniile lor nu sunt ascultate și luate în considerare, își pot pierde motivația și, ca urmare, părăsesc Mișcarea. Iar când retenția tinerilor este scăzută, suntem obligați să recrutăm noi voluntari adulți în fiecare an, calitatea activităților suferă și, odată cu aceasta, dezvoltarea organizațiilor naționale cercetășești și a Mișcării noastre. Investiția în tineri înseamnă alegerea de a face Cercetășie prin continuitate.
Acesta este un sistem care are un impact semnificativ nu numai asupra implicării tinerilor în cadrul Mișcării Cercetășești, ci și asupra modului în care tinerii se implică în comunitățile lor:

Cercetași tineri → Conducerea patrulelor → Sub mentoratul liderilor mai în vârstă → Participă la conversație și la luarea deciziilor → Implicarea tinerilor

  1. Safe from Harm

În al doilea rând, cred în Cercetășie ca o Mișcare sigură, prin implementarea măsurilor Safe from Harm în întreaga lume. Pentru mine, ca tânără, este crucial să mă simt în siguranță în Cercetășie și vreau ca fiecare copil și tânăr care se alătură Mișcării să crească într-un mediu protejat.
Printr-un exercițiu de imaginație, hai să ne întoarcem în 2019: eu, o tânără de 17 ani, mă plimbam în jurul zonei de campare de la Jamboreea Mondială din SUA, împreună cu un grup de participanți și un lider adult. La un moment dat, acest lider a început să ne explice despre „de ce Organizația Mondială nu ar trebui să acorde o astfel de prioritate egalității de gen, deoarece este evident că nu putem include băieți și fete în activități împreună”. Această persoană, pe care eu, ca tânără, o priveam ca pe o figură de autoritate, m-a făcut să mă simt mică și nesemnificativă. La acea vreme, nu aveam curajul să iau atitudine, dar acum îl am și cred că este extrem de important să le încurajăm pe tinerele cercetașe să ia atitudine și să oferim un sentiment de siguranță tuturor.

  1. Sustenabilitatea Evenimentelor Cercetășești Mondiale

În al treilea rând, sustenabilitatea se află în centrul evenimentelor mondiale scout (WSE) și este crucial să ne asigurăm că nu lăsăm nicio urmă sau o amprentă de carbon semnificativă la finalul lor. “Scouts for SDGs” ar trebui să se întâmple și mai mult într-un context în care Cercetășia este cea mai vizibilă: în timpul unor evenimente precum Jamboreele.
Și pentru că un pilon al sustenabilității se referă la mediul înconjurător, cred că este timpul să reflectăm la ceea ce lăsăm în urmă atunci când evenimentele cercetășești ajung la final. Creăm o lume mai bună sau lăsăm în urmă o amprentă de carbon mai mare? Nu este o întrebare la care putem găsi ușor un răspuns, privind obiectiv, deoarece este firesc să dorim să simțim că noi contribuim cu adevărat la îmbunătățirea acestei lumi prin tot ceea ce facem ca parte a Mișcării Cercetașilor. De aceea ar trebui să facem tot ce ne stă în putință pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră în fiecare zi.

De ce crezi că ești potrivită pentru poziția pentru care candidezi?

Sunt o persoană muncitoare și extrovertă, abilități ce mi-au permis să lupt pentru drepturile tinerilor – cu atât mai mult pentru tinerii care provin din medii vulnerabile. Alături de mine, aduc experiența în domeniul politicilor publice, al drepturilor omului și al activismului civic, de la munca cu grupuri marginalizate în programele de educație, crearea și implementarea de proiecte incluzive, până la lucrul pe documente strategice și studii, în centrul meu local și la nivel național (ca parte a echipei naționale de Diversitate & Incluziune și experiența ca Vicepreședinte al Consiliului Național al Tineretului din România). Atât studiile mele privind relațiile internaționale, implicarea în Forumul European de Tineret, cât și evenimentele cercetășești la care am participat mi-au permis să am o viziune globală cu privire la problemele sau prioritățile pentru tineri. Mai mult decât atât, am pasiune și cred pe bune că pot aduce o schimbare în bine. Iar, de când am devenit cercetaș m-am apucat de un alt sport: săritul pe geam atunci când mi se închide o ușă în față. 
Tot așa am aflat că săritul pe geam e și o ocazie bună să zbor și mai sus decât credeam inițial că o pot face.


Așa-i că te-am convis? Hai să o susții și tu pe Scrio! Cel mai ușor prin care poți face asta e să vorbești despre ea cu prietenii tăi internaționali.

.

Posted on

Delegații ONCR la Conferința Mondială Scout și Forumul Mondial de Tineret Scout



În august 2021, va avea loc a 42-a Conferință Mondială Scout și a 14-a ediție a Youth Forum, evenimente ce vor reuni delegații din 172 de organizații naționale de cercetași și parteneri globali, pentru a contura viitorul mișcării de tineret. ONCR va fi reprezentată la Conferința Mondială Scout (World Scout Conference) de următorii delegați:

  • Anca Burlacu – Delegat
  • Elena Lupoaea-Petrea – Delegat
  • Flori Iacobescu – Delegat
  • Florina Pauleti – Delegat
  • Oana Ghiocea – Head of Delegation
  • Sabina Grigore – Delegat

alături de observatorii: Ana-Maria Oltean, Andreea Scrioșteanu, Bianca Neșiu-Bedreag, Diana Slabu, Radu Constantin Grădinariu și Tudor Dărăban.

Pentru Forumul Mondial de Tineret Scout (World Scout Youth Forum), care va avea loc în perioada 18-22 august, delegația ONCR va fi formată din:

  • Andreea-Alexandra Scrioșteanu – Delegat și candidat
  • Flori Iacobescu – Head of Delegation

iar ca observatori îi vom avea pe Tudor Dărăban și Maria Eremia.

În caz că nu îi cunoști pe delegații sau observatorii noștri la aceste două evenimente, citește acest articol în continuare pentru a afla mai multe despre ei.

Delegați:
Anca Burlacu, din centrul local Adormirea Maicii Domnului București, face parte din actualul Consiliu Director și are rolul de Secretar General.

Elena Lupoaea-Petre aparține de centrul local Orizont Brașov și este în momentul de față președintele ONCR.

Responsabil de echipă pentru Departamentul Internațional, Flori Iacobescu vine din centrul local Aetos Drobeta-Turnu Severin. Mai mult, delegația de tineret pentru Forum va fi condusă de ea.

Din centrul local Axente Sever Alba-Iulia, Florina Pauleti este încă unul dintre delegații pentru Conferință care face parte din Consiliul Director, unde are rolul de Coordonator Direcția Strategică Calitatea Educației.

Oana Ghiocea, din centrul local Cetatea Băniei Craiova, face parte din Consiliul Director pentru un al doilea mandat, având rolul de Comisar Internațional. De asemenea, ea este persoana care va conduce delegația noastră la Conferință.

Sabina Grigore, și ea la al doilea mandat al său în Consiliul Director, acum cu rolul de Vice-Președinte, are ca centru de proveniență Centrul Universitar București.

Andreea-Alexandra Scrioșteanu provine din centrul local Cabana Scout București, este parte din echipa de Diversitate și Incluziune a ONCR și este candidatul nostru propus pentru poziția de Youth Advisor pentru Comitetul Mondial.

Observatori:
Ana-Maria Oltean provine din centrul local Cluj-Napoca, și face parte din echipa Departamentului Internațional și este Responsabil Echipă pentru echipa de Comunicare.

Din centrul local Orion Miercurea Ciuc, Bianca Neșiu-Bedreag este unul dintre membrii board-ului Friends of Scouting Europe (FOSE) și a fost prima femeie președinte a ONCR, rol pe care l-a deținut pentru două mandate.

Fost membru în Consiliul Director și Coodonator Woodbadge, Diana Slabu vine din centrul local Cluj-Napoca.

Radu Constantin Grădinariu este senior în centrul local Axente Sever Alba-Iulia.

Lider Asistent, Tudor Dărăban vine din centrul local Phoenix Arad.

Maria Eremia face parte din echipa Diversitate și Incluziune, a făcut parte din Departamentul Internațional și aparține de centrul local Roșu București

Despre evenimente în sine, mai multe informații se găsesc accesând pagina lor oficială.

Posted on

Hai să dezvoltăm cercetășia împreună: Alătură-te echipei Departamentului Internațional!

Oare v-ați gândit vreodată cum ar arăta cercetășia dacă ea ar fi luat naștere în România și ar exista doar aici? Norocul care a dat peste noi este că ea există și în România, dar beneficiază de caracterul internațional ceea ce ne oferă oportunități și o bogăție interculturală nemaipomenită.

Departamentul Internațional este echipa care ne reprezintă la nivel internațional și care totodată aduce mai aproape de noi acest atribut al mișcării cercetășești.

Poziții deschise:

  • Coordonator executiv – coordonezi echipa și ești mâna dreaptă a Comisarului Internațional până când chiar tu poți deveni Comisar Internațional
  • Responsabil Evenimente Internaționale – redactezi apeluri de înscriere pentru evenimente internaționale, identifici oamenii interesați și îi mentorezi astfel încât ei să ne reprezinte potrivit peste meleaguri
  • Responsabil Delegaţii / Contingente de cercetaşi străini care vizitează România – menții comunicarea cu cercetașii străini care vin în România și îi pui în contact cu cercetași români
  • Responsabil Relații cu KISC – menții legătura cu KISC, promovezi oportunitățile KISC și coordonezi identificarea și pregătirea cercetașilor români care merg acolo
  • Responsabil Comunicare – coordonezi promovarea activității departamentului internațional și a evenimentelor cu caracter internațional, online și offline

Criterii de selecție:

  • Ești tânăr și crezi că poți schimba lumea
  • Îți face plăcere să vorbești în limba engleză
  • Îți place mult să interacționezi cu oameni diverși
  • Ai o soluție internațională pentru orice provocare
  • Ne plac glumele, dar ia în serios completarea formularului pentru că e relevant cine și cum ne reprezintă la nivel internațional

Criteriile de selecție sunt orientative, nu este obligatorie însumarea lor, dar ne rezervăm dreptul de selecție.

Aplică acum!

Posted on

Experiența unei noi lumi – Jamboreea Mondială

În urmă cu fix o lună, Contingentul României se bucura de prima zi în Jamboreea Mondială, în Summit Bechtel Reserve, Statele Unite. 45 000 de persoane – un oraș întreg de cercetași – s-au adunat în cadrul deschiderii pentru a celebra entuziasmați aventurile care îi așteptau. Printre cei 40 de membri ai Contingentului României s-a aflat și Rareș, care a beneficiat de programul Solidarity Support al Regiunii Europene și a decis să ne împărtășească experiența lui – de neuitat conform spuselor lui.

Experiența lui Rareș este doar una dintre multele care s-au întors în țară. Dacă sunteți curioși să vedeți cum a fost la Jamboree, pagina contingentului vă stă la dispoziție aici.

RO

” Experiența mea la Jamboreea Mondială din SUA de la Summit Bechtel Reserve a fost ca un vis, un vis frumos ce a început și s-a terminat rapid ca un fulger, iar momentul când am realizat ce a însemnat acest eveniment pentru mine a venit cu o mica întârziere, ca trăsnetul. Timp de 10 zile, am simțit că trăiesc într-un oraș, locuitorii căruia erau 45000 de cercetași din toate colțurile lumii care chiar dacă nu se cunoșteau cu toții intre ei, erau si încă sunt ca frații.

Cum

Am ajuns în camp noaptea, pe ploaie și ne-am montat corturile și paturile unul câte unul sub adapostul care era deja ridicat și le-am pus la locurile lor. Cu toții eram obosiți și exista tensiune între noi. Din fericire, a doua zi această tensiune a disparut și am pornit sa explorăm campul. Am văzut foodhouse-urile diverselor țări prezente, am baut suc de la brazilieni, am mâncat gandaci, iar pe seară am participat la ceremonia de deschidere unde prezentatorii nu prea își aveau locul, dar momentele artistice si coborârea lui Bear Grylls pe scenă au făcut-o memorabilă.

Restul zilelor cu activități au trecut aproape instant. Ne trezeam dimineața devreme, mancam, stăteam la activități (dar mai mult la coadă la activități) iar seara pe la 6 eram înapoi în subcamp unde ne distram ori noi cu noi ori și cu străinii. Am avut ocazia să trag cu un shotgun și cu o arma cu calibrul .22, sa pescuiesc la muscă, sa fac scufundări, să trag cu arcul, să merg cu tiroliana din copac în copac si multe altele. Statul la coadă a facilitat și factorul social al Jamboreei și am putut astfel să cunosc oameni noi și diverși și sa cânt cu ei și cu toată unitatea lor (câte 40 de oameni) Dragostea din Tei.

Printre zilele cu activități s-au strecurat și două zile mai aparte. Una dintre zile a fost o zi internațională, unde fiecare unitate din fiecare subcamp s-a pregătit cum a știut ea mai bine pentru a le prezenta celorlalți cercetași câte ceva specific țării sau regiunii lor. Noi le-am pregătit colivă, le-am povestit despre Vlad Țepeș și le-am aratat dansuri populare. În această zi, eu și cu încă o cercetașă din București l-am însoțit pe Global Ambassador-ul României la un prânz alături de o unitate din Belgia. Acolo am fost primiți cu căldură și am discutat despre ciocolată, atracțiile lor turistice și am râs cât cuprinde. Pe drum înapoi ne-am oprit la multe unități, cei mai notabili fiind Suedezii cu al lor licorice extrem de sărat.

Cea de-a doua zi specială a fost cea petrecută pe Mount Jack. După o drumeție de o oră, am ajuns sus la zona de activități unde aveam de ales dintre jocuri scoțiene, Spartan Race și Frontier Village care era plin de activități. Aici am aruncat cu topoare si cutite, am văzut cum se arde lemnul cu fierul, am făcut o funie din 3 mai mici și am tras cu o replică a unei flinte dar am și pus mâna pe una reală la muzeul dedicat amerindienilor.

Într-una dintre zile am participat împreună cu șeful meu de contingent la o recepție (…) unde au vorbit și președintele Poloniei dar și președintele OMMS, cu care am facut și poză!

Ultima zi a fost una foarte scurtă. A început cu o alergare după un set de badgeuri din care am aflat ca nu mai aveau și s-a terminat cu o căutare de monede cu detectorul de metale.

Ceremonia de închidere a durat mult pana să înceapă, dar, din nou, numerele artistice au meritat așteptarea. Pe scenă au urcat Pentatonix, o trupa de dans care avea led-uri pe costume și care a făcut un show extrem de flashy iar finalul a fost de-a dreptul exploziv: 15 minute întregi de artificii, care mai de care mai impresionante. Dimineața următoare m-am trezit să văd un loc unde odată erau mii de corturi, acum fiind părăsit de cercetașii ce se duceau înapoi acasă, deja cu dor de camp.

Organizarea

În afară de cozile uneori interminabile, totul s-a mișcat foarte lin peste tot. Toți din IST își știau bine treaba, facilitățile pentru participanți erau peste decente, iar acoperirea de semnal si de Wi-Fi a fost de înaltă clasă pentru un asemena eveniment. Am comparat mai devreme Summit-ul cu un oraș, și nu cred că am exagerat. De la restaurante și cafenele la autobuze care se plimbau prin camp și duceau participanții la activitățile mai îndepărtate și chiar sistemul de mâncare în subcamp care era similar mersului la supermarket, in sensul că te duceai cu căruciorul pentru toata unitatea, îți scanai produsele pe o aplicație pe telefon iar la iesire te verificau să vadă dacă corespunde lista cu căruciorul, iar moneda de schimb erau niste puncte care se reîncărcau zilnic.

Mâncarea a fost, într-un cuvânt, dulce. Am avut parte de toate tipurile de dulciuri posibile, dar și ce nu facea parte din această categorie era mai dulce ca acasă, cum ar fi pâinea, pastele si carnea (prin carne se înțelege exclusiv bacon). Noi ne-am gătit ce am vrut pe plitele cu gaz care ne-au fost puse la dispoziție, iar, pe langa acestea am primit si o cutie mare cu tot ce ne-ar fi putut folosi în subcamp: ligheane, butoaie pentru apă, o ladă frigorifică, șoricei etc.

Jamboreea este într-adevăr Evenimentul (cu E mare) din viața oricărui cercetaș. Participarea la un eveniment de așa amploare îți poate deschide atâtea căi, iti poate oferii șanse unice și cine merge la o Jamboree ar trebui sa se considere cu adevărat norocos, chiar cel mai norocos dintre norocoși.

EN

My experience at the World Scout Jamboree at the Summit Bechtel Reserve was like a dream, a nice dream that started and ended fast like lightning and the moment when I realized what this event had meant to me came with a little delay, like the thunder. During the ten days that I spent there I felt like I was living in a small town whose residents were 45000 scouts from all across the world.

We had arrived at the campsite late in the evening, terrible rain and set up our tent, one by one, under the shelter that was set up for us and carried them out to their each individual spot. We were all extremely tired and the tension between us was rising. Fortunately, this tension was gone by the morning and we went out and explored the summit. We visited the many food houses, we had Brazilian soda, we ate some crickets and later on we attended the opening ceremony, where Bear Grylls made a surprise appearance.

The rest of the days, passed by almost instantly. Most days went exactly the same: we got up early in the morning to go to the activities, spent a lot of time waiting in line and we were back in our subcamp for dinner by 6PM and then spent the rest of the day having fun with our neighbors. I had the chance to fire a shotgun, a .22 caliber rifle, to do some fly-fishing, shoot with a bow and arrow, to do the canope and many more. There were 2 days that were a little different from the others. One of them was the international day, where each unit from each subcamp did their best to present something representative from their country or region. We had prepared “coliva”, told them about Vlad the Impaler, also known as Dracula and showed them our traditional dances. During that day, me and another scout from Romania accompanied our Global Ambassador to lunch with a unit from Belgium. There, we were warmly welcomed and then talked about chocolate, their local attractions and laughed a lot. On our way back to our subcamp we visited the stands of most of the countries we met but most notably the Swedish and their really salty licorice. The second day that had something special in store for us was the one we spent at Mt. Jack. After an hour-long hike, we were welcomed by many activities such as knife and axe throwing, flintlock shooting, wood branding, a spartan race and many many more. One day I also attended a reception alongside my head of contingent where the president of Poland had a few things to say and where I got to meet the chief scout of WOSM!

The last day was a really short one. It started off with me running after a badge that I sadly found out they were out of and ended with me going metal detecting. After we’ve packed our bags, we went to the closing ceremony which was an absolute blast to attend. It took a while to kick off but it was worth the wait: Pentatonix went up on stage, followed by a dance troop with leds on their suits and then finishing with 15 minutes worth of fireworks!

The next day, I woke up to a heartbreaking view: a place that once was the home of 45000 scouts was now completely empty.

The management

Apart from the sometimes excruciatingly long waiting lines, everything went smoothly. The IST was well instructed and did their job remarkably, the facilities were well above decent and the signal and Wi-Fi coverage was surprisingly good for such an event.

I’ve previously compared the Summit to a small town, and I don’t think I was exaggerating. There were busses that drove the participants to the activities on the far side of the camp, restaurants and coffee shops and even how we got our food for our subcamp was comparable to going to the supermarket: we went in with our cart, scanned the QR code of what we were buying onto an app and then someone checked our app and our cart, made the transaction (the currency were in-app points that recharged everyday) and we were good to go!

Regarding food, I can only describe it as way too sweet. We had all kinds of sweets, especially for breakfast but everything else was guilty of over-sweetness: the bread, the pasta, the bacon (which was the only thing close to meat that we had available). We were provided with plenty of gas stoves to cook on and, alongside those, we were provided with a big box with everything that we would possibly need for our subcamp: tubs to wash our plates and cutlery, barrels for water, a cooler and many other things that proved really useful throughout the camp.

To wrap things up, I would like to say that the Jamboree is THE Event of a Scout’s life. Taking part in such an event can open up so many paths follow, can give you so many once-in-a-lifetime opportunities and I’d say that who attend a World Jamboree are truly the luckiest of the lucky. ”

Posted on

Keep in contact – workshop pentru lucrătorii de tineret

Anul trece, atelierele rămân! Nu neapărat doar în amintirile participanților, întrucât informațiile trec în sfera internetului, la dispoziția tuturor.

Între 24 octombrie și 1 noiembrie a avut loc în Cehia un workshop de improvizație prin contact, punând dansul în prim plan ca facilitator al comunicării. Trainingul a fost despre cum să primim și cum să dăm înapoi, schimbând greutatea corpului în funcție de cel cu care comunicăm, învățând astfel să ascultăm și cum să ne facem înțeleși, autodescoperindu-ne pe parcurs.

Acest tip de comunicare poate fi aplicat de către lucrători de tineret, facilitatori și educatori în activitățile pe care le propun, oferind un plus de autenticitate activităților.

Toate aceste lucruri le-au învățat cei care au fost prezenți la workshop, însă informațiile nu se opresc acolo. Organizatorii au asamblat experiența tuturor și au pus-o în 6 video-uri accesibile via Youtube prin care să răspândească această tehnică de învățare.

Video-urile cu cele 6 exerciții din cadrul workshopului se găsesc în playlistul de la acest link, fiind acompaniate de o compilație video a momentelor care au creat atmosfera magică a acestuia.

Participanții și-au exprimat în scris experiența trăită cu mult drag. Mai jos regăsiți experiența participantei noastre românce, Cătălina Călugărici – CL ”Adormirea Maicii Domnului”, București:

”Când m-am înscris pentru acest proiect am crezut că va fi o experiență diferită comparativ cu orice am făcut până atunci și de aceea am văzut această oportunitate ca o aventură personală. Am aflat că este vorba despre dans, una dintre pasiunile pe care nu le-am explorat înainte. Am venit dintr-o lume complet diferită, aceea a voluntariatului. Una minunată, dar la orice alt workshop sau training la care am mai participat, nu m-am focalizat niciodată pe nevoile mele, mă pregăteam să mă formez ca facilitator. Scopul era să devin pe cât de bună pot la asta. În final pot spune că am avut dreptate, a fost ceva complet diferit.

Fiind acolo, într-o altă țară, pentru nu puțin timp, cu atât de multe culturi diferite la un loc, diferite religii, opinii, obiceiuri, în mijlocul naturii, complet deconectată de orice rutină, a fost unul din momentele când am simțit că trăiesc în prezent. A fost minunat să am oportunitatea să văd ce înseamnă să fii acolo.

Am avut de asemenea șansa să cunosc niște oameni absolut fascinanți care m-au inspirat. Oameni pe care i-am atins, cu care am împărtășit emoții și cu care am dansat. Oameni care m-au învățat lecții valoroase și pe care îi voi purta cu grijă în inima mea. Oameni la care mă voi gândi cu zâmbetul pe buze.

Printre lucrurile care m-au pus pe gânduri în acest val de energie pot descrie trei imagini. Imagini pe care vreau să le dezvolt în viitor, pe care vreau să le transform în proiecte și pe care vreau să le împărtășesc cu alții.

1. Corpul nostru este oglinda perfectă a personalității noastre. Arată sistemul nostru de valori, modul în care gândim și conexiunea noastră cu lumea înconjurătoare.

2. Simțul atingerii pe care îl avem de când ne-am născut ne poate ghida în mai multe moduri decât ne-am putea imagina. Nu este doar despre sexualitate sau invadarea spațiului personal. A atinge pe cineva și a avea chimie cu persoana respectivă este de neprețuit și ar trebui pusă în valoare.

3. Liniștea este perfectă. A te bucura de ea, a dansa pe sunetul liniștii și a-ți exprima emoțiile fără niciun pic de zgomot este divin.

Am cu mult mai multe lucruri de spus, dar sperând că am spus esențialul așa cum pot mai bine, vreau să transmit un mesaj important: MULȚUMESC! Mă simt îmbogățită.”

Sperăm că experiența trăită prin ochii Cătălinei să vă convingă să dați o șansă acestei experiențe din care veți ieși cu siguranță, ca și ea, mai bogați.

Posted on

Learning by Playing – Workshop Catalonia

Nu știu cum s-a întâmplat, dar de când sunt la cercetași am fost norocos să particip la două traininguri extraordinare de facilitare jocuri – unul cu formatori cercetași și altul cu formatorii de la Fundația Noi Orizonturi.

În descrierea trainingului “Learning by Playing” (crearea de jocuri educaționale) se spunea că este câte un participant din 20 de țări și 5 din Spania, iar selecția se face pe baza motivației. Nu știu dacă a fost ce am scris la motivație sau am fost singurul care a aplicat, dar am primit confirmarea de participare.

Am sperat totodată să am noroc în continuare și să mă duc la un training extraordinar.

Așteptările mi-au fost depășite când m-am lovit de realitatea de zi cu zi a trainingului. Pentru că fondurile alocate acestui proiect au fost mai mici decât cele necesare, formatorii au păstrat sesiunile de creare de jocuri și au taiat din cele de relaxare.

Cu toate acestea, au reușit să ne facă să ne jucăm de dimineața până seara și să ne țină concentrați la ateliere prin talentul, pregătirea și energia pe care au imprimat-o grupului.

Dacă celelalte două traininguri la care am participat au fost de facilitare de jocuri, acesta a fost despre crearea de la zero a jocurilor educaționale.

În primele două zile am învățat primii pași despre acest lucru prin jocuri, simulări și debriefing-uri conduse elegant de formatorii Pavel Vassiljev si Olalla González (Shokking Group International) împreună cu Adrià Bob (venit din mișcarea cercetășească) și organizatorii Ares si Carles de la Vibria Intercultural.

Unele jocuri ne-au facut să râdem, altele să ne gândim la modul în care vedem și acționăm în viața reală sau să ne provoace sentimente puternice la propriu când am participat la un joc de simulare într-o dimineață la micul dejun.

Punctul culminant a fost însă crearea unui joc pe teme alese de participanți. În dimineața celei de a treia zile ne-am împărțit în 5 echipe pe baza temei alese și până în următoarea zi dimineața (la propriu pentru unele echipe) am creat un joc (titlu, obiective de învățare, instrucțiuni de joc, participanți, materiale).

Echipa din care am facut parte a ales sa facă un joc despre “Gândire critică”.

În ziua a patra, toată ziua, am testat jocul pe colegii noștrii și pe alți invitați (lucrători de tineret) din Catalonia și am participat la jocurile celorlalte echipe. Nu am crezut ca va fi atât de intens să facilitez un joc, să fac debriefing, să mă joc, să particip la debriefing-uri, să primesc și să dau feedback-uri o zi întreagă.

Ultima zi a fost dedicată integrării feedback-urilor primite la testarea din ziua precedentă și crearea versiunii îmbunătățite a jocurilor.

Am avut de asemenea și o sesiune despre echipa în care ne-am împărtașit trăirile din cele două zile în care am lucrat ca o echipă și am tras concluzii cu ce ar trebui să facem mai bine următoarea dată când lucrăm la un joc într-o echipă.

Mi-a plăcut în mod special această sesiune pentru că m-a ajutat să “închid” emoțional lucrul cu echipa, iar colegii mi-au dat unele sfaturi foarte folositoare.

 

În fiecare zi am plănuit să fac o ieșire mai lungă în natură cu colegii, dar nu am putut, pentru că ziua începea devreme și pauza mai mare era doar la prânz. La petrecerea din ultima seară însa, am aflat ca Stoyan, un coleg din Bulgaria, avea de gând să se întoarcă la Barcelona pe un traseu mai turistic trecând peste munții Montserrat până la Mănăstirea Montserrat și de acolo cu trenul la Barcelona.

Am plecat cu el următoarea zi dimineață după câteva ezitări pentru că cerul era înnorat până deasupra munților și începuse să plouă. Nu am regretat că am mers deși eu nu am fost pregătit fizic pentru ce a urmat. Am făcut 5 ore pe un traseu de 13 kilometri cu dealuri, văi și pe munte cu pantă foarte mare.

Am ținut însă pasul cu Stoyan, pentru care traseul părea ca o plimbare obișnuită, pentru că altfel riscam să nu ajungă la timp la avion.

Am încheiat călătoria împreună în Piața Catalonia din Barcelona la autobuzul pentru aeroport.

În afară de trainingul efectiv, am avut parte și de o surpriză plăcută neprogramată. A fost primul training unde am văzut ce înseamnă “graphic recording” și “graphic facilitation”.  Olalla (se pronunta Olagia), care a înregistrat grafic trainingul și ne-a făcut viața mult mai ușoară celor care învățam vizual, ne-a ținut într-o seară un atelier extraordinar de “graphic recording” și “graphic facilitation”.

Trainingul a fost într-adevar mai plin de viața când l-am vazut reconstituit pe hârtie și colorat.

Mulțumesc!

 

Articol redactat de Marius Mutu – CL ”Cercetașii Marini”, Constanța

Posted on

Vară 2018: Noi am fost la KISC!

Sunt doar câteva motive pentru care orice cercetaș își dorește să meargă cel puțin o dată în viață în Elveția, la Centrul Cercetășesc Mondial din Kandersteg (KISC), dar o dată ajuns la centru găsești o mulțime de motive să te reîntorci.

În această vară o patrulă de exploratori din CL Roșu, împreună cu liderul lor, au pornit să cutreiere munții elvețieni și să descopere KISC. Mai jos regăsiți poze și testimoniale din partea exploratorilor, iar AICI o recomandare din partea Emiliei, lider însoțitor, pentru cei care doresc să meargă la Kandersteg.

TUDOR TEODORESCU , explorator CL Roșu,  patrula “Lupii neînfricați“

În cadrul campului desfășurat la KISC, spiritul Scout este pus pe prima poziție, întrucât este o experiență ce este oferită de cercetași pentru cercetași. Toți cei care lucrează acolo vin din pura dorință de a socializa cu alți cercetași din întreaga lume, astfel în niciun moment nu am simțit că cei din jurul meu fac altceva decât ce își doresc cel mai mult.

Am descoperit că a fi cercetaș înseamnă, in fapt, capacitatea fiecăruia să facă parte într-un lucru mai mare, mai întreg. Fiecare activitate din KISC lucra cu întreaga patrulă, nimeni nu a fost exclus. După cină, aveai oportunitatea de a vorbi cu celelalte patrule din alte colțuri ale lumii. Fiecare dintre noi ne-am construit un fel de “rețea internațională” de prieteni, lucru exclusiv unui camp international. Momentul de maxima trăire l-am avut in seara pe care am petrecut-o împreună cu un grup de italieni. Deși nu vorbeau engleză, am reușit să ne înțelegem, astfel am dansat și cântat fără nicio reținere preț de câteva ore bune, in final arătându-le și câteva cântece românești, ce au fost foarte bine primite.

Din cele 7 zile petrecute în KISC, 4 le-am rezervat hike-urilor. Deși nu au fost, după părerea mea, trasee ușoare, lucrul care m-a determinat să merg mai departe au fost peisajele, ce se înfrumusețau pe măsură ce urcam mai mult. Dacă mi-ar fi zis cineva acum câțiva ani că voi ajunge să înving Alpii elvețieni, nu l-aș fi crezut. Am reușit să îmi întrec limitele, fără ca acest lucru să îmi epuizeze toate resursele fizice și psihice.

Întregul camp este o experiență unică, din care am extras doar momente minunate de înțelegere reciprocă și distracție. Sunt sigur că nu o să uit niciodată de KISC și, totodată, o să îmi reamintesc mereu de toți oamenii cu care am avut oportunitatea sa fac cunoștință.

ANDREEA BUNEA, CL Roșu

Plecarea la centrul internațional de cercetași din Kandersteg a fost o experiență ce a oferit câte puțin din toate. Am învățat multe despre mine, despre cei din echipa mea și despre cercetași din toate colțurile lumii pe parcursul acestei aventuri. Am învățat că îmi pot depății limitele, că pot fii răbdătoare, că pot să ajut mai mult de cât o fac de obicei, dar și că mai am multe de schimbat la mine.

       Din punct de vedere social, ne-am distrat cu cercetași de peste tot din lume, am făcut schimb de impresii, schimb cultural, și am învățat ceva de la fiecare, cum ar fi să fim mai organizați și mai darnici. Toate acestea nu se puteau desfășura fără spiritul cercetășesc, prin care am învățat să ne ajutăm, să ne așteptăm camarazii și să avem încredere în ei.

        Am avut ocazia de a petrece puțin timp din programul nostru și cu voluntarii de la KISC, pe care i-am ajutat cu drag și cărora le datorăm foarte multe mulțumiri pentru munca depusă, căci datorită lor experiența noastră a fost completă. Provocarea fizică pe care o impune această excursie în Alpi nu este pentru oricine, din perspectiva mea traseele fiind destul de grele,  însă cei care reușesc să atingă scopul final caștigă răbdare și încredere în sine, învățând că ai nevoie de timp pentru a ajunge la un obiectiv înalt.

 Voi reflecta asupra momentelor în care deși ne era greu, am ales să mergem mai departe și nu am regretat, asupra persoanelor pe care pentru o perioada scurtă de timp le vedeam și le salutam în fiecare zi, și nu în ultimul rând, asupra peisajelor rupte dintr-un paradis pe care acest oraș ni le-a oferit. M-aș întoarce cu drag la KISC pentru a trăi din nou această experiență, nu numai în calitate de cercetaș, dar și ca voluntar.

TEODOR CÎRSTOCEA – explorator CL Roșu, patrula “Lupii neînfricați”

Pentru mine de neuitat în săptămâna petrecută la  Kandersteg a fost ca  cercetașii veniți din toate colțurile Pământului erau nerăbdători să își arate prietenia față de grupul nostru. Primii care ne-au abordat au fost cercetașii americani din Uttah alături de care am petrecut clipe de neuitat, atât la KISC cât și la Oeschinenhutte. Fotografia cea mai neobișnuită nu îi reprezintă pe ei, ci rucsacii lor aliniați intr-o ordine desăvârșită, chiar înainte de plecare. Am înțeles că “Scouts for Boys” sunt într-adevăr GATA ORICÂND !!!

 

 Nu voi uita căldura sufletească de care m-am simțit înconjurat timp de o săptămână la KISC.

Mulțumim lui Russ și lui Tom pentru Hike-uri memorabile, pentru încurajări și încredere. Fără ei , The Pinkies, nu am fi ajuns la Bunderspitz 2546 m și nici la vârful Gällihore, 2248 m! Am fost bucuros să aflu că din echipa de “Pinkies” fac parte și 3 cercetaşi români: Diana, Ana şi Adriana. Felicitări pentru munca pe care o faceți în fiecare zi!!!

Ca ultim lucru, mi-am dat seama că cercetășia te învață să-ți depășești limitele, iar uneori frica în fața furiei naturii. (Seara internațională din 20 iulie a fost întreruptă de o ploaie violentă, cu grindină, cum eu nu am mai văzut. Cercetașii au reușit să se pună la adăpost în siguranță!

          KISC este locul de vis al fiecărui cercetaș, iar mie mi s-a împlinit acest vis…

 

Posted on

O vizită la KISC începe cu un an înainte!

EMILIA Cirstocea, Lider Exploratori – CL Roșu București

Aventura noastră cercetășească din săptămâna 15-20 iulie 2018, a început imediat după ROJAM , cînd, făcând bilanțul anului cercetășesc 2017,  al împlinirilor și al lucrurilor care trebuie aduse la un alt nivel în CL Roșu, am planificat vizitarea KISC (Kandersteg International Scout Centre).  Părea mai mult un vis decât o realizare posibila …  Atunci am întâlnit-o pe Andreea Anghelea, întoarsă de curând de la KISC unde petrecuse jumătate de an ca “Pinkie”. Ei îi datorăm succesul acestui camp internațional pentru ca ne-a informat, ne-a  încurajat , ne-a sfătuit și susținut în pașii care au urmat. Am apreciat munca ei de AMBASADOR KISC și acum ne alăturăm și noi prin modesta noastră experiență celor care pot oferi un sfat bun!

Cunoscut fiind faptul că Elveția este o țară “very expensive”, teama de a nu putea estima corect costurile pentru o săptămână la KISC ne-a cam descurajat la început. Am urmat pașii importanți : constituirea grupului dispus să plece, asumarea de roluri  fiecaruia pentru a comunica cu Pinkies de la KISC,  rezervarea  locuri în cabană, biletele de avion Buc. –Milano, biletele de tren pe ruta Milano-Domodossolla și retur.

          Am ales să nu stăm la cort, având în vedere complicațiile privind transportul materialelor, dar și vremea posibil neprielnică, soluția cea mai …comodă, care s-a dovedit și cea mai potrivită grupului nostru a fost cazarea la “OLD CHALET”. Trebuie să se știe că starea de curățenie impecabilă, apa caldă în permanență și promptitudinea echipei administrative ne-a uluit .EXCEPȚIONAL raportul calitate preț!!!  Cercetașii români au privilegiul de a fi cazați cu o reducere substanțială, de 50%  la cazare.

Revăzând acum lista cheltuielilor, apreciem în plus fi-e-care sfat prețios primit din partea Andreei, sfat necesar pe care l-am urmat întocmai.

Poate că analiza de preț de mai jos va ajuta alți cercetasi români să ajungă acolo, împlinindu-și un vis considerat imposibil. Le urăm succes și suntem GATA ORICÂND să le împărtășim din experienta traita!

Calendarul pregătirilor noastre a arătat așa:

PerioadaActivitatePreț
Sept. 2017–          confirmarea rezervării locurilor la cabana (Old CHALET = 6 nopți cazare) în perioada disponibilă (15-20 iulie 2018) 
Oct. 2017–          Bilete avion procurate din timp (Ruta Buc. –Milano și retur)151 euro/pers., inclus bagaj cală

+5euroX2=transport Aeroport Bergamo-Gara Milano-Centrale.

Noiembrie-martie–          Întâlniri ale grupului și discuții la telefon cu Andreea Anghelea privind:  tipul de activități  pentru care urma să facem  booking-ul,  dificultatea traseelor,  variantele de mâncare pe care urma să le alegem.

–              Am optat pt. MD si CINA pt. a face cât mai multe trasee și s-a dovedit alegerea cea mai bună!!!

 ECONOMII   +

Fundrasing

          =

 

EXCHANGE

1 martie 2018–          Booking-ul activităților KISC  (vezi broșură site KISC) 
aprilie 2018–          confirmarea tuturor ACTIVITĂȚILOR ALESE  și PRIMIREA NOTEI de plată (care include mic dejun și cina , cf. alegerii noastre ).215 CHF/pers
 1 mai 2018–           Rezervare online pentru tren Milano –Domodossola-Brig –Kanderstag și retur, (*nefiind posibil acest lucru inainte. )120Euro/pers.

 Cheltuieli  obligatorii cu actele necesare ieșirii din țară: aprox. 200lei/300lei

– Pașaport (temporar) = 100lei (se poate călători și cu CI)

– Asigurare minor/adult =24 lei/36 lei

– Procura notariala /minor = 50-60lei

– Materiale promo cercetășești (seara internațională) = eșarfe, badge-uri, prod. tradiționale (după posibilități)

·         SUMA TOTALĂ:

aprox.  271 euro + 215 CHF + 10 euro + 200lei/300lei                                     = 570 euro

+ Bani de buzunar  (Scout SHOP-KISC) = 200CHF

 

 

CE NE-A OFERIT ACEASTĂ EXPERIENȚĂ SCOUT?

  1. Trăirea efectivă și continuă la KISC a stării de a fi cercetaș, în spiritul valorilor scout,  alături de alți tineri sau adulți asemenea nouă,  veniți aici din toate PĂRȚILE LUMII: America /Alaska,  Australia, Franța, Italia sau Elveția.
  2. Curiozitatea și răbdarea de a ne DESCOPERI CULTURA, TEMPERAMENTUL , DE A NE ASCULTA fiecare poveștile de cercetași. (Ex. Schimbul de însemne cercetășești, cântatul împreună “La multi ani!” fiecare în limba sa, dar toți într-un glas la Seara internațională)
  3. Descoperirea în fiecare zi a unui aspect de viață specific Confederației Elvețiene care îți arată că bunăstarea unei nații se clădește doar pe MUNCA ASIDUĂ, RESPECT al TRADIȚIILOR și VIZIUNEA LUCRULUI BINE FĂCUT, neuitând niciodată nevoile firești de viață  ale semenilor  ( ex. Trenurile transportă mașinile cetățenilor  spre locurile de destinație pentru a reduce poluarea, pentru a câștiga timp;  gunoaiele sunt obligatoriu selectate, activitate încurajată și la KISC , se vede clar că  există un consum  efficient al resurselor naturale căci lemnul și piatra sunt soluția viabilă a acestui habitat, întreținere admirabila a infrastructurii, POTECILE montane  sunt perfect întreținute prin serviciul comunitar și prin voluntariat, respectul  față de tradiție , vizita la Kaserie, la 1980 m altitudine oferindu-ți dovada clară a corectitudinii fiscale, respectul față  de proprietatea individuală și, mai presus, față de OAMENII care rămân în comunitate și după ce vârsta le reduce din forța de a fi activi social etc.)
  4. Bucuria de a păși pe urmele lui B.P., de a da timpul înapoi și a înțelege dimensiunea actuală a  Mișcării Scout și potențialul de schimbare prin găsirea de soluții problemelor globale .
  1. Performanțele fizice din timpul hike-urilor, profunzimea trăirilor, autocunoașterea și empatia. (ex. Curajul nebănuit ne-a condus spre înălțimi pe trasee de dificultate 2, de un pitoresc care îți taie respirația)
  2. AVANTAJUL de a pleca de la KISC cu un reper  valoros  al Mișcării Scout  -DISCIPLINA –  care te va ajuta în ceea ce faci ca cercetaș , odată întors în centrul tău local. 

Pentru toate acestea , BUCURIA mea a fost deplină!

Posted on

International Work Party 2018 la KISC

We didn’t live the dream, we just try it

Pot să spun că deja m-am obisnuit cu site-ul Departamentului Internațional și simt nevoia să-l verific cel puțin odată la două săptămâni. Sunt multe oportunități interesante, însă în urmă cu 2 luni una anume mi-a atras cel mai tare atenția, așa de tare încât am renunțat timp de o săptămână la facultate pentru a putea participa la International Work Party (eveniment organizat de Kandersteg International Scout Centre, din Elveția).

Primul gând pe care l-am avut în minte a fost reclama la ciocolata Milka (sau mai degrabă munții din fundalul reclamei) combinată cu culoarea roz. De ce roz? Datorită celebrilor Pinkies (staff-ul KISC) care își trăiesc visul și pe care mulți cercetași îi invidiază, inclusiv eu. Tocmai de aceea am aplicat la International Work Party, fiind ocazia perfectă să fi și tu acolo în visul roz pentru o săptămână. Ce presupune mai exact un Work Party? Presupune câteva zile de muncă cot la cot cu Pinkies și încă câteva zile libere în care te poți bucura de zonă și de activitățile organizare de KISC și nu numai.  

Cum am coborât din tren nu au trecut mai mult de 30 de secunde și am văzut indicatorul care ne arăta direcția în care trebuie să mergem. Ajunși pentru prima dată la centru nu știam unde să mergem, așa că norocul nostru e că văzusem un grup de oameni (vreo 15) într-o bucătărie de vară. Dintr-un oarecare motiv am simțit că acolo trebuie să mergem și noi. Zis și făcut! Am nimerit la prima seară în care participanții la IWP socializau și se distrau. Cred că în aceeași încăpere erau oameni din cel puțin 15 țări și este incredibil sentimentul pe care îl ai atunci când vezi cum oameni total diferiți reușesc să se simtă bine unu lângă altul având un singur numitor comun, cercetășia.

KISC-ul în sine ne-a surprins pe amândoi, cu atât mai mult cu cât este prima dată când pășim pe acest “pământ”. Am fost cazați în camera BSA (Boy Scouts of America), care este una dintre cele mai mari încăperi din Old Chalet. Aici toate camerele au nume de organizații cercetășești din diferite țări. Există inclusiv Romanian Room. 

Prima zi oficială de Work Party a fost și prima zi liberă, așa că am luat-o la pas spre lacul Oeschinensee. Cu toate că diferența de altitudine a fost destul de mare, hike-ul a fost unul ușor și a avut mai mult rolul să ne destindă. A fost o zi în care ne-am relaxat și am încercat sa spargem gheața. Să spargem gheața între noi, participanții, nu gheața de pe lac. Seara ne-am întors la centru și ne-am adunat cu toții în Main Hall, participanții IWP și Pinkies, pentru a ne cunoaște mai bine. A fost o sesiune de bonding foarte interesantă în care am aflat mai multe unii despre alții.

În sfârșit, am ajuns să facem lucrul pentru care am venit mai mult de 1000 de kilometri, și anume să muncim. Prima zi de lucru a fost afară, iar departamentul Grounds (cel care se ocupă de tot ce înseamnă infrastructură outdoor) s-a ocupat de organizarea noastră. Partea plăcută este că în toate zilele am fost acompaniați de Shorties (Pinkies care sunt short term staff). Ne-am împărțit în 3 grupe: una care a construit niște bănci, alta care a demontat și a mutat niște pavilioane mari și încă una care a cărat lemne din pădure. Următoarea zi am lucrat tot afară, iar sarcinile erau similare cu excepția faptului că nu am mai cărat lemne, ci am mutat niște mobilă. După două zile de lucrat afară și de arsuri solare, am avut oportunitatea să lucrăm și în interior, așa că în cea de-a treia zi muncitoare, cei din departamentul House ne-au coordonat și ne-au pus să facem curățenie, atât daily cleaning, cât și generală (deep cleaning). Este incredibil cât de fain poate să fie să freci rosturile între faianță cu o periuță dacă ai cercetași lângă tine! Ultima jumătate de zi de lucru am mers iarăși afară și am ajutat cu toții, de această dată, să mutăm lemnele din pădure. 

Am fost foarte energici când munceam pentru că eram acompaniați de muzica de la boxă, dar și de discuțiile pe care le aveam între noi. Programul nostru zilnic era următorul- 7:30 micul dejun. Apoi la 8:30 trebuia să fim pregătiți pentru muncă. La 12 era prânzul, iar la 13-14 reluam munca. La 18 era cina, iar apoi făceam activitățile planificate de către organizatori. Într-o seară am avut meciul de fotbal IWP vs Pinkies. Scorul nu este relevant, dar ce pot să spun este că ne-am distrat pe cinste. În altă seară s-a mers la saună. Dar în fiecare seară White Kitchen, locul destinat participanților IWP pentru socializare, era plină de oameni, muzică, voie bună și povești.

După ce am terminat ultima zi de muncă eram foarte bucuroși că urma să sărbătorim munca depusă organizând un party. Petrecerea a durat destul de mult, însă partea bună era că următoarea zi puteam să ne trezim la ce oră voiam. În penultima seară am avut o cină specială cu Pinkies în care am mâncat fondue, un fel de mâncare renumit în Elveția, apoi am ajutat la bucătărie.

În restul săptămânii am mai avut foarte multe activități, iar printre acestea s-ar număra: mini hike-ul până la o cascadă în apropiere, mai multe plimbări prin sat, dar și un concurs de hitchhiking până în Berna (o oră și 30 de minute pe Google Maps, cam 3 – 4 ore în cazul nostru).

Kandersteg ne așteaptă

KISC oferă anual foarte multe evenimente, iar staff-ul de acolo de-abia așteaptă să cunoască participanți din cât mai multe țări. Am aflat în timpul șederii noastre la KISC că este ceva normal ca țări precum Olanda, Spania, UK să își organizeze propriul work party și să vină cu un grup de cercetași timp de o săptămână în Kandersteg. Nu a durat mult până să îmi imaginez cât de tare ar fi ca și România să aibă propriul work party, așa că lansez acum provocarea: Oare reușim să avem propriul work party? Romanian Work Party la KISC?  Pe lângă asta, am aflat că este mult mai ușor să devii Pinkie decât se crede. Tot ceea ce trebuie să ai, pe lângă câteva acte și documente, este o motivație foarte bună și un CV cercetășesc. Dacă ești interesat să faci voluntariat în roz la KISC, găsești mai multe detalii aici. 

Acestea fiind spuse, suntem siguri că ne vom reîntoarce la KISC curând.

Maria Eremia – Centrul Local “Roșu” București

Mihai Borșu – Centrul Local “Licos” Timișoara

Posted on

Messengers of Peace Heroes Ceremony 2017

Salutare! Mă numesc Oana Mitruț și aș vrea să împărtășesc ceva cu voi…

Până în acest weekend care tocmai a trecut, nu știam exact ce înseamnă Messengers of Peace (MoP). Știam, desigur, date generale, cu atât mai mult, cu cât aria Diversității din cadrul RoJam 2.017 a fost realizată datorită unui proiect scris și sponsorizat prin MoP. Dar nu știam, de fapt, că este o rețea ce conectează oameni, cercetași din toată lumea, care fac lucruri remarcabile pentru comunitatea lor. Mai mult decât atât, această rețea își onorează Mesagerii Păcii și își încurajează toți beneficiarii și persoanele implicate să răspândească mai departe mesajul Păcii.
Ce legătură are asta cu organizația noastră? Ei bine, între 2-3 decembrie, am fost invitată ca reprezentant al ONCR în Malaezia, în Putrajaya. Acolo, am cunoscut în jur de 30 de Cercetași din toată lumea, care și ei, ca și mine, și-au reprezentat organizația. Mai mult decât atât, dintre aceștia, 10 Cercetași din diverse colțuri ale lumii au fost chemați să primească recunoașterea de #Hero pentru munca pe care au depus-o în cultivarea păcii. Țările recipiente sunt: Kenya, Mexic, Peru, Turcia, Ucraina, Kazakhstan, Indonesia, Sudan, Madagascar și România.

Pe lângă ceremonia de premiere, am avut parte si de workshop-uri de public speaking si leadership, dar si de pilule informaționale legate de proiectele mari și resursele WOSM disponibile pentru continuarea implementării de schimbări impactante. România a fost recunoscută pentru munca pe care a depus-o în direcția integrării Diversității ca valoare intrinsecă în povestea de ansamblu a educației pe care o oferă Cercetășia. Eu am avut onoarea de a vorbi despre acest demers, pe care acum îl reprezint. Sunt recunoscătoare ONCR-ului, oamenilor care au făcut posibilă realizarea Nebuloasei Oglinzilor din RoJam, și mai ales Cercetașilor care secundează  o politică deschisă, incluzivă și pacifistă pentru viitorul organizației noastre. Acest eveniment reprezintă doar un început pentru ceea ce îmi doresc de la mine ca și Cercetaș, ca și cetățean al României și al globului, întrucât familia pe care am regăsit-o în Malaezia m-a inspirat și mi-a reamintit că munca unui Cercetaș nu se termină niciodată și într-adevăr are impact și valoare incomensurabilă. Recomand o astfel de experiență, întrucât este important să te poți vedea în schema largă, alături de voluntari care au răspuns unor nevoi imediate din jurul lor, fără teamă și fără rezerve. M-am întors cu o desagă plină de inspirație și motivație, după ce am ascultat poveștile celorlalți eroi: Pauline din Kenya, care luptă pentru drepturile femeilor și oferă alternative de viață pentru victimile mutilărilor genitale, sau Sarabamon din Sudan, care se asigură că măcar 70 de copii din comunitatea lui nu sunt convinși de rebeli să lupte cu o armă în mână și, în schimb, au o bicicletă la dispoziție cu care să poată merge 20km până la școală… și multe alte povești care au vorbit despre forță și comunitate! Am mai învățat că oricât ne-ar plăcea să credem că „eu” nu are destulă putere să schimbe ceva, este o iluzie de care ne-am agățat până acum. De fapt, de la noi pornește scânteia care va aprinde lumina iubirii și a păcii. Și-atunci, de ce să nu facem tot ce ne stă în putință pentru a o da mai departe?

De aceea, în această idee, concluziile pe care le-am adus înapoi sunt acelea că deși mai avem enorm de muncă în direcția Diversității și Incluziunii, acest drum pe care pornim împreună, ca membri ai unei comunități ce împărtășește aceleași valori, ne va ajuta să contribuim la cultivarea păcii… Și ne va mai ajuta să oferim șansa educației prin Cercetășie tuturor persoanelor care își doresc acest lucru, primindu-i cu brațe, inimi și minți deschise, pentru ca doar laolaltă să lăsăm lumea măcar un pic mai bună decât am găsit-o!

Articol redactat de Oana Mitruț