With.In Nature

With.In Nature
Plecat să găsesc natura exterioară, am găsit-o pe cea interioară

Totul a început cândva în luna iunie, cu mine stând lângă geam și gândindu-mă ce voi face în timpul verii. Staff la RoJAM – sună interesant, camp de centru local – și mai bine, dar parcă tot lipsește ceva, acel ceva care să mă facă să spun „Wow! Vara asta chiar a fost nemaipomenită”. Așa am găsit pe site-ul Departamentului Internațional al ONCR acest training course. Danemarca – țară frumoasă, erasmus+ – interesant, costurile de transport acoperite – nici nu se poate mai bine. Fără să stau prea mult pe gânduri am aplicat și am avut surpriza să fiu selectat a fi unul dintre cei 24 de participanți din 12 țări diferite (Câte 2 din fiecare țară).

Unde trebuie să merg? Insula Bornholm, Danemarca. Trebuie să recunosc că nu am mai auzit vreodată de acest loc, iar la o simplă căutare pe google pare o insulă oarecare fără nimic special, înafară de coasta stâncoasă și un castel. Totuși pare un loc în care natura încă are un cuvânt de spus, că doar despre asta este vorba în tot training-ul, despre natură.


Circul – Sufletul locului
Ajuns în Copenhaga seara târziu și obosit mă duc direct la hostel-ul la care mi-am rezervat un pat, însă nu înainte să îmi fac o primă super impresie despre acest oraș al bicicletelor. Ziua următoare mă duc direct la gară unde trebuie să iau trenul care urmează să ma ducă în portul din Ystad, Suedia. Pe tren am mai întâlnit participanți. Cum i-am recunoscut? Erau singurii din tren care aveau rucsac și izopren… mai simplu de atât nici că se poate :)) . În Ystad am luat ferybotul care ne-a dus în superba insulă Bornholm.

Încercând să ne dumirim pe autobus unde trebuie să coborâm o fetiță de aproximativ 12-13 ani vine la noi și ne întreabă, într-o engleză perfectă, dacă suntem participanți în proiectul erasmus+ . Ea devine ghidul nostru până la locație, iar pe drum aflăm că tatăl ei, Mikkel, se va ocupa de logistică și de mâncare. Ce mică e lumea! sau insula în acest caz :))

Ajunși la locație aflăm că familia Pørksen, nu este chiar o familie obișnuită. Copiii (6 la număr) trebuie căutați prin copaci, adolescenții se joacă cu focul… la propriu, iar întreaga familie locuiește pe un teren de 10 hectare, pe care, printre altele găsești o casă în copac (în care am și dormit o noapte), un cort teepee de vreo 10 metri înalțime, o mulțime de echipamente de circ pe care copiii de abia așteaptă să le folosească în fața noastră… nimic neobișnuit. Împreună au pus bazele unui circ, care spre deosebire de alte circuri, nu pare deloc comercial, ba chiar este orientat spre copii și din câte am înțeles ei lucrează inclusiv cu copii de la școala din zonă. Cum ar fi să avem oră de circ la școala în România?

Tot acum am avut placerea să cunosc trainerii care ne vor fi alături: Bob din Spania și Dominique din Belgia și persoana care a făcut totul posibil, Jonas din Danemarca, ajutat de prietena lui Karine.

Descoperindu-mă pe mine
După câteva vorbe și activități de cunoaștere începe prima sesiune din acest training course: River of Life – ce frumos sună nu-i așa? Timp de aproximativ o oră am desenat toată viața noastră în postura unui râu, pornind de la izvor, trecând prin toate curbele, cascadele, barajele sau obstacolele acestuia și bucurându-ne de priveliștea pe care acesta ne-o oferă din când în când. Este foarte interesant cum un astfel de exercițiu îți poate schimba perspectiva!

Care sunt pasiunile mele?
Acum că am aflat cine sunt eu, și cum am ajuns să fiu aici, acum, a sosit momentul să văd ce pasiuni mă reprezintă. La o primă gândire mi-am pus în minte răspunsul standard: Cercetășia, drumețiile, ciclismul și fotografia. Dar este asta tot? au întrebat trainerii, care în următorul exercițiu în care vorbeam în perechi m-au făcut să realizez că acestea sunt doar o mică parte.

Și ce alt mod mai bun de a-ți descoperii noi pasiuni decât o seară în care Gitte (soția lui Mikkel), împreună cu copiii, ne-au învățat câteva trucuri de circ? Am reușit într-un final să jonglez cu diabolo și da… asta tocmai ce a devenit o pasiune, alături de cântatul la chitară, pasiune și abilitate de mult uitată de mine.

De la natura exterioară la natura interioară
Când m-am înscris nu am stat foarte mult să analizez numele proiectului (With.In Nature) și nu m-am gândit la ce semnificații poate avea punctul din titlu. Am plecat astfel cu gândul să descopăr natura exterioară, dar am descoperit-o atât pe cea exterioară, cât și pe cea interioară și ambele sunt la fel de frumoase!

Curios fiind să îmbin cele două naturi, împreună cu alți 5 participanți am decis să ne petrecem noaptea lângă un lac, dormind sub cerul liber cu trosnetul lemnelor care ardeau la urechile noastre. Ca în povești nu-i așa?

Trust the process!
Paradise of sensors. Așa sună următoare sesiune pregătită de Bob și Dominique, trainerii noștrii. Dar oare ce-o fi acolo? Întrebam eu în momentul în care Bob ne-a spus că trebuie să trăim experiența pe rând. Îmi iau inima în dinți și mă ofer voluntar să fiu primul. Legat la ochi intru într-o încăpere în care, urmărind cu mâinile o sfoară ajung să îmi (re)descopăr simțurile ajungând din moment în moment la alt obstacol pe care trebuia să îl percep. Nu pot transpune în cuvinte senzațiile avute. Simțeam că, cu toate că nu vedeam nimic, încrederea în traineri sau pur și simplu celelalte simțuri mă ghidau înainte. De aici s-a născut și deviza acestui training: Trust the Process!

Take action!
O mulțime de idei ne-au venit în ultimele sesiuni, așa că iubiții noștri traineri au găsit o metodă prin care să ne ajute să le și luăm acasă ci să nu le lăsăm undeva pe insula Bornholm. Fiecare participant și-a creat un obiect handmade pe care îl asocia cu toate ideile și schimbările venite în timpul cursului. Eu am făcut un fel de pălărie care, cu antenele sale de lemn prindea toată energia pozitivă din zonă. A fost o adevărată aventură să ajung cu obiectul meu acasă, în special la aeroport unde privirile erau toate ațintite spre mine și unde persoana de la security a analizat timp de câteva secunde bune pălăria mea. Bănuiesc ca asta înseamnă că antenele funcționează 😀

Ce este de fapt Erasmus + ?
Am auzit de multe ori de Erasmus + dar nu am avut ocazia să înțeleg ce este defapt. Recunosc că nici acum nu știu mai multe decât că este un program prin care UE finanțează diferite acțiuni ale tinerilor, însă s-a creat dorința de a învăța mai mult și chiar de a aplica un astfel de proiect pe viitor. Asta este cel mai frumos aspect al erasmus-ului, dintr-un proiect se nasc încă câteva. La fel s-a întâmplat și cu With.In Nature care a fost creat după ce trainerii s-au întâlnit acum 1 an jumate la alt proiect Erasmus +.

A sosit și momentul plecării când, împreună cu alți 15 participanți, așteptam pe la 5 dimineața autobusul care să ne ducă în port să părăsim natura găsită aici(cea exterioară!). Reamintindu-mi constant deviza „trust the process” pornim spre casele noastre cu o super experiență pe insula Bornholm!

De ce ar trebui să mergi și tu în proiecte erasmus + ?
Fie că este vorba de training course-uri, de camp-uri internaționale, de perioade mai lungi de voluntariat prin EVS sau de simple evenimente, experiențele internaționale iți dau încredere în tine și crează infrastructura pentru alte proiecte. Nici nu mai zic că nu vei mai avea nevoie de cazare în jumătate de europa (dacă ești prietenos 😀 )

Articol redactat de Mihai Borșu

https://www.youtube.com/watch?v=VxWDKgqku_c&feature=share

 

A taste of Polish, a pinch of Romanian

 „So there are some Polish rover scouts coming over to Romania in May. They want to meet some local rovers to do some activities together and we need to find somebody to work with them on that…”

„I’ll do it!” came out of my mouth before I even thought it through. And so i did.

A few weeks went by and I was having my first Skype call with Jakub, the Polish group’s leader, and on what better day than the 22nd of February. It was off to a fruitful start. Lists were drawn, activities were proposed and information neatly structured until something akin’ to a schedule for their visit was prepared. It was the beginning of April and everything was going absolutely great…except for the fact that it wasn’t going the way we wanted it to. A couple of phone and Skype calls later, the most amazing idea struck us: merging the polish visit with the local Rover camp, Senioriada. So, with 3 weeks till the event, we scraped lots of the original plans and, along with the organisers form Cluj, started replanning the event keeping in mind that we will have foreign attendance.

Of course, suddenly it was double the people. We had to take into account language barriers as well as the fact that they wouldn’t be familiar with the history of the location or the story of the camp.  So, what happened you ask? Well, come April 28th, all the staff finally met in Rosia Montana. We looked over everything one more time before the opening and came to one conclusion: whatever will be, will be. On that note, and with lots of creativity and perseverance on hand, we started our trip through North America- the location where our story was taking place.

Three days passed with clouds, rain, fog and moments of blue sky. We hiked the hills, played games, danced in the centre of town, spoke with the locals, had debates, participated in a mass at the local church, cooked, did community service and last but not least, sang our hearts out around the fire. Was it difficult? Definitely not. Not more difficult than planning your local camp. Was it fun? You bet! With a mix of Romanians from around the country, Polish scouts and even one French rover, the entire affair felt like a mini-jamboree. No wonder everyone enjoyed it, despite most feedback starting with either the word “wet” or “cold”.

In the end, we asked people what they’re taking home and found some pretty amazing answers: positive memories, new friends, a glucose bar, a lot of good jokes, self-confidence, thoughts about new rover activities, a cold, chocolate, spiritual thoughts, new challenges, Romanian or Polish scout scarfs, stories and of course, happiness. Considering all of these, I think we wrapped-up a pretty good event, for a team that worked across country, borders and cultures via chat and Skype calls.

So come May 1st, we each we parted ways, us going back home, while our new Polish friends went on to visit our country, but not before a series of long hugs and invitations running back and forth for visiting Poland and returning to Romania. Until then, do widzenia!

Articol redactat de Ștefania Sahanschi.

Make the experiences of your volunteers count!

Facem volunt15032406_1303925916294032_1022343312_nariat. În timpul nostru liber sau în pauzele de la job organizăm evenimente, fi că sunt cercetășești sau nu, pentru copii sau pentru adulți. Lucrăm cu tinerii și îi asistăm pe parcursul formării lor, îi ghidăm spre o dezvoltare armonioasă și îi încurajăm să se afirme. Pe scurt, facem voluntariat.
Cum facem însă ca această muncă să fie recunoscută ca și experință în ochii angajatorului?

În această toamnă am participat la un eveniment dedicat proiectului GR-EAT Guidelines for Recognition- European Advanced Tool în Bruxelles, Belgia și care vine în ajutorul ONG-urilor care desfășoară activități de voluntariat.

14975934_1303925932960697_264850293_oAm avut oportunitatea de a lucra pe parcursul a cinci zile cu oameni din 11 țări, membrii ai unor ONG-uri mari din Europa: AEGEE / European Students’ Forum, Youth for Exchange and Understanding International, La Ligue de l’enseignement și World Organization of the Scout Movement – WOSM. Împreună am consultat publicația proiectului, am cunoscut și ascultat oameni cu experiență, am realizat încă o dată cât este de important să știi să te ”vinzi” când vânezi joburi.

În societatea actuală organizațiile de tineret au un rol important în dezvoltarea personală a tinerilor cu care lucrează, dezvoltând aptitudini și încurajând atitudini proactive. Organizațiile nu doar că oferă contextul de învățare acestor tineri, ci mai mult, îi ajută să dobandească aptitudinile esențiale îmbunătățindu-le astfel, perspectivele de angajare.

Am avut ocazia în cadrul unei sesiuni să aflăm și perspectiva unui angajator. Nu este suficient să spunem cu entuziasm că experiența ca voluntar ne-a schimbat viața și că am rămas cu prietenii pe viață. Acestea s-ar putea să nu conteze în fața angajatorului și să nu te deosebească de restul aplicanților. Am aflat că sunt de fapt patru mari elemente pe care angajatorii le cer de la aplicanți: credibilitate, precizie, învățare continuă și conștiință de sine.

Ce ne dorim să facem mai departe?

Am împărtășit experiențe în cadrul celor cinci zile de training cu oameni din diferite organizații. Am descoperit că e nevoie de recunoștință, e nevoie să avem un instrument care să ne ”garanteze” ceea ce dobândim prin activitățile de voluntariat. Am început încă de anul trecut formarea unui grup de lucru la nivel național pe acest domeniu și chiar dacă lucrurile au stagnat ușor, este momentul să ne apucăm de treabă. Cred în cercetășie și în eduația pe care le-o oferă tinerilor și mai cred că putem să le oferim acestora șansa de a fi recunoscuți ca plusuri valoroase pentru angajatorii actuali.

15032611_1303925922960698_1551227112_n

Experiență împărtășită de Carmen Pauleti

 

Cercetăşia pentru toţi

Trăim într-o lume plină de schimbări şi suntem nevoiţi să fim actuali la tot pasul. Schimbările sociale ne fac să fim deschisi  la tot ce este nou şi să fim  pregătiţi cam acum. Regiuna Europeana, împreună cu mai multe organizţii cercetăşeşti de pe continet şi-au propus să introduca diversitatea în cercetaşie  atât la nivel internaţional cât şi naţional şi local implementând un nou program numit Scouting without barriers.

Timp de un an numeroşi cercetaşi au dezbatut cum ar fi cel mai bine de implementat acest program la nivel european. Tot acest lung demers s-a încheiat cu un training la Bruxelles unde s-au întâlnit peste 40 de cercetaşi din 22 tări europene.

Cu o vreme însorită nemaiîntâlnită în Belgia, la sfarşitul lunii septembrie, am avut placerea de a participa la acest mare eveniment. Am legat prietenii, discutat probleme întalnite la nivel local, am împărtaşit experienţe cercetaşeşti, am schimbat impresii şi am visat la colaborări viitoare. Pierduţi printre workshop-uri interesante şi muncă în echipă am descoperit multe lucruri noi.

“Scouting for all”  a deschis o noua cale spre diversitate. Ce întelegem noi prin diversitate în cercetăşie? Cum putem aduce un aport la noi în ţară? Ce este diferit în România faţă de celelalte ţări? Care este menirea noastră ca cercetaşi şi ce putem construi în direcţia aceasta?

fb-cover

Pornind cu sufletul la gura cu aceste idei noi, am realizat cu uimire că şi în Brownsea la începutul secolului trecut, Sir Baden Powell a invitat băieţi din diferite ramuri sociale. Atât refugiaţii, cât şi minorităţiile şi persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie integrate în cercetaşie. Ţări precum Belgia, Olanda, Spania, Elveţia sau Austria lucrează în această direcţie. Întrebarea este dacă vrem şi noi să fim alături de ei? Nu este uşor, dar cercetaşii pe care i-am întâlnit mi-au demonstrat că este posibil. Deci pornim spre diversitate?

Gata oricând!
Oana Bucur

14572523_1133060013450077_2136386876_o

InFormal Basic

img_3743Undeva prin luna iunie a acestui an am văzut un anunţ al Departamentului Internaţional ONCR pentru un training dedicat lucrătorilor de tineret, organizat în Rusia. Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost locaţia, una nu foarte obişnuită şi una în care nu îţi e dat să ajungi foarte des. Curiozitatea fiind deja stârnită, m-am apucat să citesc care erau obiectivele training-ului. Pentru mine a fost destul de clar faptul că trebuie să mă înscriu, după ce am citit tot. Fiind vorba de  un training dedicat lucrătorilor de tineret care îşi dorea să ofere un set de instrumente ce pot fi utilizate de către traineri în diferite medii, nu avea cum să fie decât o experienţă foarte bună pentru mine.

Şi până la urmă, s-a dovedit a fi o experienţă de două ori mai bună decât mi-am imaginat! De ce? Am învăţat foarte multe metode practice care pot fi folosite de traineri în lucrul cu tinerii.

Ce am făcut mai exact?img_3804
Pentru că îmi place să spun lucrurile scurt şi la obiect, vă voi prezenta câteva din cele mai interesante activităţi şi workshop-uri la care am participat:
– Learning partner – pe tot parcursul training-ului, fiecare participant a avut un “learning partner”(un alt participant). Perechile de participanţi trebuiau să discute în fiecare seară despre activităţile din ziua respectivă şi să completeze un jurnal pentru a vedea progresul personal din cadrul training-ului şi a descoperi care sunt nevoile personale de învăţare.

– Experiential learning, Kolb model – am participat la o sesiune teoretică despre ce înseamnă învăţarea prin experienţă şi care este ideea modelului Kolb,urmând ca întreg training-ul să se bazeze pe acest model (Experimentare activă, experienţă concretă,observare reflectivă si conceptualizare)

– Cum să formulăm corect şi clar o întrebare? – personal, aceasta a fost sesiunea mea preferată. Aici s-a discutat despre cum putem să explicăm într-un mod clar regulile unui joc, ce au de făcut participanţii în cadrul unui workshop şi cum ar trebui puse întrebările pentru a avea un debriefing eficient cu un grup de tineri.

– Cum să dăm un feedback efficient? – Modelele BEST, EDIT şi Funnel

– Cum să creăm un plan al unui workshop

– Experienţa practică – în final am fost împărţiţi în grupuri de câte 4-5 şi a trebuit să construim împreună un workshop pe o tema aleasă de noi sau sugerată de trainer. După ce am ţinut acest workshop, am primit feedback, am discutat despre cum a decurs planificarea şi susţinerea workshopului şi, în final, a trebuit să repetem workshop-ul în ziua următoare, încercând să integrăm feedback-ul primit.

Consider că acest training mi-a oferit o paletă completă de activităţi şi informaţii care mă vor ajuta în dezvoltarea mea ca şi lider la cercetaşi. Deşi nu pot participa la continuarea din Cehia a acestui training, încurajez înscrierea oricărui lider sau senior dornic de a-şi dezvolta abilităţile de trainer.

Organizatorii foarte bine pregătiţi, varietatea participanţilor şi tema acestui training nu pot decât să contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea unui lucrător de tineret.

În concluzie, experienţa a fost mai mult decât benefică şi recomand tuturor să participe la astfel de activităţi.
img_3682

Europe-Asia Partnership meeting

14269635_973033729509007_828797322_nUltimii pasageri urcă în avionul Atena-Tibilisi, printre ei avansează pe coridor doi băieți cu eșasfe la gât. Entuziasmul e instantaneu, familia se reunește încet dar sigur; marea familie internațională a cercetașilor.

Luăm contact la aterizare, sunt din Serbia. Curând ni se alătură și doi reprezentanți polonezi și suntem recuperați de la aeroport în scurt timp de către gazdele noastre, cercetașii georgieni.

În prima dimineață toată lumea își poartă uniformele. Întâlnirea de parteneriat Europa-Asia e colorată pestriț în cămăși bej, roșii, albastre, verzi și eșarfe în toată gama, de la multi-color la movul simplu al eșarfelor WOSM. Câțiva se îmbrățișează călduros în timp ce alții se cunosc pentru prima dată.
De fapt și  ziua a doua a început tot la ținută oficială, de data asta afișată pentru a asista la semnarea înțelegerii de colaborare între organizațiile de cercetași din regiunile Europa și Asia. În fine, semnarea unui astfel de document ar fi putut constitui în sine un motiv pentru o reuniune internațională dar evenimentul a aspirat către mai mult de atât.

14215623_973035119508868_1838622936_oPe de o parte și-a propus dezbaterea noului model de leadership WOSM (*), a componentelor sale și a felului în care acestea pot fi puse în practică iar la final s-au discutat metode de evaluare a abilităților aferente unui lider(**). Pe de alt parte s-a adus în discuție tema parteneriatelor internaționale. Sub îndrumarea atentă a facilitatorilor de la ateliere, în ultima zi s-au resimțit chiar planuri ambițioase și s-au discutat oportunitățile de finanțare pentru toate ideile aduse pe masă (***).

Per total, s-a creat cadrul necesar pentru ca organizațiile naționale ale fiecărei țări prezente să poată identifica noi oportunități, să-și întărească parteneriatele deja existente și să inițieze unele noi. Dar mai mult de atât, s-au creat legături între oameni. Chiar dacă întâlnirea a fost de numai patru zile, s-a creat o sinergie care s-a simțit în cursul activităților și cu puțin noroc se va resimți și pe viitor, pentru cât mai multe persoane, prin evenimente și parteneriate sădite la această întâlnire.

14256324_973033756175671_1076511873_n

Experienta mea la European Youth Event

Sub deviza „Impreuna putem produce o schimbare” Parlamentul European si-a deschis usile pentru 5000 de participanti de pe intregul continent, iar  cercetașii au raspuns prezent!

La inceput cand am aflat de EYE, eram putin nesigura daca sa particip sau nu. Dar, dupa ce m-am gandit mai bine, am decis sa completez formularul de inscriere, deoarece nu aveam nimic de pierdut. Am vazut acest eveniment ca pe o oportunitate, dar si ca pe o provocare, ca pe o portita de scapare din obisnuitul tipar. Am fost uimita sa vad ca gradul de selectivitate a fost destul de ridicat si ca eu am fost una din persoanele care au fost acceptate sa participle la eveniment. De atunci am avut ca obiectiv sa duc la bun sfarsit aceasta provocare.

In cadrul evenimentului am participat la cateva ateliere si anume “Learning by doing”(un joc despre participarea si integrarea in societate a personelor), ‘Bulling, not in my classroom” (activitate/discutie despre discriminarea personelor cu diferite orientari sexuale si gasirea de solutii pentru acesta problema) si inca unul legat de sanatatea mintala (un discurs al unor specialist in materie printre care si un membru al parlamentului si un membru al unei asociatii de tineret de medici care a explicat in mare acesta problema cu care se confrunta din ce in ce mai multe persoane). De asemenea, impreuna cu alti cercetasi straini, am ajutat la desfasurea unui atelier mai micut ce a avut loc in hub-ul nostru War and Peace, in care am facut niste joculete de cultura generala si despre Uniunea Europeana.

Legat de atelierele la care am participat, am dorit sa merg la acestea deoarece , din punctul meu de vedere, am considerat ca sunt si se vor face niste activitati din care voi invata lucruri noi, ceea ce s-a si intamplat. Am invatat lucruri despre organizatii de tineret din lume, despre cercetasii din alte tari si bineinteles despre Uniunea Europeana.

Eu cred ca m-a ajutat sa ma deschid putin, sa imi imbunatatesc abilitatile sociale, sa cunosc si sa vorbesc cu persoane noi, o experienta prin care am inceput sa vad lucrurile si dintr-o alta perspectiva.

In final, sunt de parere ca toata lumea ar trebui sa incerce sa participe la orice fel de eveniment, mai ales cele internationale, deoarece le deschid porti catre noi culturi si se pot intampla lucruri la care nici macar sa nu te-ai fi asteptat. Chiar daca un eveniment de genul poate parea ca un pas mai mare, la final o sa te bucuri ca ai putut participa pentru ca ai ramas cu prieteni, amintiri si experienta.

DSC_0075

#speakoutscout. Cercetașule, vorbește să te audă o lume întreagă!

#speakoutscout. Cercetașule, vorbește să te audă o lume întreagă!

Cu toții vorbim despre imagine, social media, postări eficiente și filmulețe virale. Dar cum le folosim ca să transmitem cât de mult înseamnă cercetășia pentru noi? Și cum știm cât de eficient am ajuns la „celălalt capăt al firului”?

În această primăvară am participat la primul eveniment dedicat Promovării cercetășiei și îmbunătățirii imaginii ei, în Praga, Cehia. Suntem cercetași de ceva ani și avem experiență națională și internațională, astfel că acest eveniment a venit ca un training dedicat dezvoltării noastre personale și mai mult decât atât, ne-a oferit motivație să continuăm să ne implicăm în dezvoltarea cercetășiei.

DSC_0045Când mai multe minți se pun la aceeași masă…
Evenimentul a fost organizat de 4 cercetași din 4 țări diferite care au dorit să aducă împreună responsabilii de comunicarea externă a cercetășiei din regiunea europeană. De ce? Ca să împărtășim din experiențele noastre, să întelegem importanța unei comunicări externe eficiente și să învățăm unii de la alții cum putem să creștem imaginea cercetășiei la nivel local, național și mondial.

Am avut oportunitatea de a lucra alături de experți în comunicare din peste 10 țări europene. Împreună am dezbătut importanța strategiilor de comunicare și rolul acestora în soluționarea problemelor actuale ale cercetășiei – de la atragerea de noi membri, la păstrarea și motivarea celor actuali sau crearea și menținerea legăturii cu mediul extern. Am învățat unii la de alții despre cum ne putem îmbunătății imaginea si comunicarea în social media și pe bloguri, utilizând video-uri și gif-uri sau alte aplicații folosite intens de tinerii din lumea întreagă. De asemenea, la eveniment au participat reprezentanți ai Biroului Mondial, de la care am aflat cum Organizația Mondială a Mișcării Scout, ne poate ajuta în realizarea comunicării externe.

Imaginea și brandul unei organizații nu înseamnă doar poze și gif-uri sau video-uri. E mai mult de atât și presupune comunicare eficientă, împărtășire de experiențe, de aventuri și crearea unei conexiuni cu cei cărora ne străduim să le arătăm ce e cercetășia și cum poate ea să creeze o lume mai bună.

Ce ne dorim să facem de acum înainte?
Am descoperit că ceea ce credeam noi legat de nevoile organizației este adevarat. Alte organizații s-au mai confruntat cu aceleași probleme sau au aceleași nevoi ca și noi. Datorită experiențelor celorlalți participanți și a noastră, am învățat că înainte de toate, trebuie să analizăm nevoile organizației noastre și să gândim o strategie de comunicare adaptată la stadiul actual al acesteia. Poveștile lor ne-au motivat și ne-au demonstrat că uneori, cu eforturi mici, dar bine fundamentate, putem să schimbăm cu adevarat imaginea noastră, să o îmbunătățim și să o dezvoltăm. Deoarece credem în valoarea cercetășiei, ne dorim să aibă o imagine pe măsură.

DSC_0098Pentru că suntem amândouă parte a echipei de organizare a RoJAM 2.0 17, suntem gata să aplicăm tot ce am învățat pentru conturarea imaginii celui mai mare eveniment din 2017 și promovarea acestuia pe plan intern și extern.

Pe lângă toate lucrurile pe care le-am învățat și pe care ne dorim să le împărtășim cu voi, ne-am distrat și ne-am simțit bine, am legat prietenii. Unul din cele mai importante lucruri la finalul unor astfel de evenimente este să rămâi în contact cu oamenii prezenți, să poți oricând să ceri sfaturi și să te consulți cu cei care au mai trecut prin astfel de situații și care îți pot oferi suport .Astfel suntem bucuroase că pe lângă multitudinea de cunoștințe cu care ne-am întors acasă, avem o mulțime de noi prieteni, persoane-resursă de la care să continuăm să învățăm.

Articol realizat de Florina Pauleti și Cristina Filip
.DSC_2098

Experientiality, drumul înainte e pavat cu învăţare

La exact o lună după ce ne-am întors de la Experientiality am decis să punem pe foaie lucrurile care ne-au rămas la suflet din toată experienţa. Adevărul e că ar fi fost dificil şi injust faţă de organizatori să facem asta mai devreme având în vedere nivelul la care cursul acesta a reuşit să-şi lase amprenta asupra perspectivelor noastre. Experientiality, un curs adresat lucrătorilor de tineret care urma să investigheze mai mult felul în care noi ca educatori și facilitatori de educație non-formală influențăm felul în care transmitem mai departe mesajul, influențați fiind la rîndul nostru de propriile principii și sisteme de valori, a reuşit să ne reamintească tuturor de ce facem ceea ce facem şi de ce este important să continuăm să lucrăm în educarea minţilor tinere. Cursul a urmat un program inovativ, fiind împărțit în 2 părți principale: descoperirea noastră ca educatori prin explorarea valorilor personale în diverse circumstanțe și dezvoltarea de noi metode educaționale pornind tocmai de la lucrurile descoperite în prima parte.

Poate mai interesant decât să reluăm firul narativ al întregii noastre deplasări acolo ar fi să vă spunem exact ce am învățat, ca mărturie scrisă a faptului că sperăm să reuşim să transmitem mai departe toate aceste învăţături.

Am învăţat cuvinte Ex2noi (câteva chiar foarte utile 🙂 ).

Am învăţat că dacă petreci mai mult de două zile cu nişte oameni poţi să le “furi” ticurile verbale.

Am învăţat că poţi scoate cercetaşul din natură dar acesta va găsi tot timpul un mod de a se întoarce la ea.

Am învăţat că experienţele pot fi caracterizate într-un singur fel, ca oportunităţi de învăţare.

Am învăţat că educaţia non-formală îşi are forţele în oameni determinaţi şi implicaţi.

Am învăţat că sunt diverse stiluri de învăţare şi că educaţia non-formală îţi dă libertatea de a te juca cu toate în beneficiul celor cu care lucrezi.

Am învăţat că noi ca lucrători de tineret putem influenţa nemaipomenit de mult felul în care ne transmitem mesajul, motiv pentru care trebuie să fim în primul rând conştienţi de noi înşine şi de valorile pe care le promovăm.

Am realizat că pentru ca tinerii să se implice în educația non-formală și în acțiunile pe care noi le facem e necesar ca ei să fie obișnuiți să facă asta şi în timpul școlii.

Am învăţat că o colaborare reală între cei implicați în educația non-formală și educația formală are loc doar atunci când înțelegem care sunt problemele reale și reuşim să avem o abordare comună.

Am învăţat că identificând punctele cheie din viața ta care te-au influențat și ți-au dat direcția implicării în spațiul non-formal te ajută să vezi factorii determinanți și cum te poți folosi de aceștia pentru a-i motiva și pe ceilalți să participe în educaţia non-formală.

Am învăţat că orice joc poate fi o unealtă bună de învăţare, mai ales jocurile de socializare.

Am învăţat că flexibilitatea şi improvizaţia sunt nişte “prietene” foarte bune.

Am redescoperit că din greşeli înveţi. Iar teama de eşec trebuie eliminată.

Am văzut cât de important este să laşi la o parte stereotipurile ignorante şi să ai o minte deschisă.

Ne-am readus aminte că motivaţia este mai degrabă o calătorie, nu o destinaţie.

Am văzut că dezvoltarea şi adoptarea propriilor metode se poate dovedi a fi o muncă grea, dar care merită.

Poate cea mai importantă lecţie de la curs: Fiecare om pe care îl întâlnim are ceva să ne înveţe!

Într-o notă mai personală, fiecare dintre noi a avut căteva momente de descoperiri interioare pe care le-am concentrat în rândurile de mai jos.

„Am realizat că pot să fac mai multe decât credeam că pot!”

„Am învăţat să-i ascult pe cei din jur.”  

„Am învăţat că atunci când vorbeşti cu/despre o pasiune, inhibiţiile dispar, chiar dacă îţi este teamă să vorbeşti în public.”

„Am învăţat cât de important este să spun ce gândesc, să am propriile opinii, puternice, dar şi să îi ascult pe cei din jurul meu.”

„Am învăţat să inspir oamenii dar şi să mă las inspirată de cei din jurul meu.”

Concluzia întregii experienţe a fost cel mai bine rezumată într-un dialog avut la scurt timp după plecare de acolo: „Experientiality a fost o experiență de unde mi-am luat multe momente de „hmm, aşa e!”, m-a făcut să fiu atentă la un întreg proces de învățare și care m-a făcut să îmi pun o sumedenie de întrebări.”

Până data viitoare,
Angela Dimişcă, Alexandra Negruţ şi PaulaEx1

Academia cercetașilor

V-aţi pus vreodată întrebarea cum ar fi dacă cercetaşii ar avea o facultate pentru ei?! Un loc în care să înţeleagă şi să îmbunătăţească mecanismele organizaţiei care ne învaţă benevol “să lăsăm lumea un pic mai bună decât am găsit-o”. Un spaţiu în care să întregim pentru câteva zile o parte din familia internaţională a cercetaşilor? Ei bine, ne bucurăm să va povestim că această există sub numele de The Academy, iar anul acesta, 3 dintre colegii noşti români au fost “cursanţii” ei. Îi lăsăm pe ei să ne povestească mai departe experienţă.

The Academy este evenimentul care oferă cea mai bună posibilitate de networking şi training responsabililor sau membrilor echipelor de proiect de la nivel naţional, într-un context internaţional. Se desfăşoară în fiecare an din 2008, iar anul acesta noi am zburat către Porto. Cunoscutul oraş din Portugalia pentru activitatea de comerţ, a creat cadrul ideal de schimburi cu cele mai noi informaţii din ariile de interes pregătite pentru academie: Strategie şi Management, Educaţie şi Training, Comunicare.

Ne-am împărţit cu greu între sesiuni (30 la număr), care mai de care cu impact. Însă, motivaţia cu care am plecat de acasă fiecare dintre noi, a făcut că procesul să fie unul facil, setaţi fiind pe înţelegerea proceselor, mecanismelor şi priorităţilor de la nivel european a organizaţiei. Am învăţat noi abordări de leadership, cum se dezvoltă o strategie în organizaţiile de cercetaşi, recrutarea şi retenţia voluntarilor adulţi, planificare succesivă, PR şi comunicare în organizaţie sau Youth Empowerment, dar şi cum să abordezi problema discriminării sau să te pregăteşti pentri o evaluare de activitate, de proiect sau chiar de centru local.

Cele 4 zile pline de training, cu câte o sesiune dimineaţă şi una după-amiază, au fost facilitate de voluntari WOSM sau WAGGGS. Cu această ocazie am putut învaţă mai multe despre modul lor de lucru al ghidelor, organizaţie cu membrii preponderent din rândul fetelor care îmbrăţişează însă aceleaşi valori cercetăşeşti şi care îşi arată deschiderea pentru viitoare proiecte comune.

Dimineţile au început cu o scurtă sesiune în plen care ne explică cum se va deruleze ziua, iar discursul fiecărui invitat ne-a ajutat să începem ziua plini de inspiraţie şimotivaţie. Pe de altă parte, seară ne întâlneam fiecare cu peer-grupul din care făceam parte pentru a împărtăşi lucruri pe care le-am învăţat. Printre ele putem aminti:

– nevoia de a seta şi urmă scopul comun pe care mişcarea Scout îl propune, în toate activităţile cercetăşeşti iar acesta este acela de a educa tinerii să devină cetăţeni activi. S-a punctat ideea că pierderea acestui scop duce doar la acţiuni sociale şi nu la “scouting”.

– dimensiunea internaţională a cercetăşiei şi cum schimburile internaţionale şi dialogul multicultural, îmbunătăţesc procesul cercetăşesc.

– noi abordări în felul în care alte organizaţii naţionale lucrează cu membrii ei, observând o implicare a tinerilor la nivel naţional în structuri decizionale sau executive; aspectcare ne-ar plăcea să se întâmple şi mai des în România.

the academy

Ideea de peergroup a fost binevenită în condiţiile în care în cadrul sesiunilor fiecare îşi găsea noi parteneri de discuţii şi de activităţi, dar plecând cel mai probabil de laideea de “patrula” de acasă s-a realizat acest mic grup de lucru la final de zi pentru a se trage concluzii, pentru a se face recomandări şi mai ales pentru a se transmite către organizatori un feedback prin intermediul facilitatorului de peergroup.

De remarcat că toate sugestiile făcute seară erau puse aproape imediat în aplicare de facilitatori ce îşi adaptau stilul de comunicare în funcţie de nevoile şi recomandările făcutechiar de participanţi.

Pe lângă cele două sesiuni zilnice, oportunităţile de a cunoaşte alţi cercetaşi şi de a află lucruri noi au fost nenumărate. O expoziţie permanentă, oferea posibilitatea fiecărei organizaţii să prezinte în pauze noi proiecte sau evenimente, în special jamboreele naţionale ce urmează să aibă loc în perioada 2016-2017.

Va recomandăm cu căldură să staţi cu ochii pe organizaţiile din Finlanda, Islanda, Franţa, Azerbaijan, Polonia, Norvegia sau Danemarca, pentru că organizaţiile naţionale din aceste ţări pregătesc o serie de manifestări extrem de interesante şi experienţe de neratat.

Totodată, al doilea concept nou propus de organizatori ce merită menţionat a fost “Ideas Worth Spreading”. Aici am participat la o discuţie despre posibile finanţări prin intermediul Leadership Training Fund sau Messengers of Peace. De asemenea, am aflat mai multe despre proiectul Leaders+, un nou sistem de formare implementat de organizaţia din Polonia.

Dacă până acum nu v-am convins, pe final va mai spunem că The Academy este cu siguranţă un eveniment în care fiecare cercetaş implicat în structurile naţionale, dar şi locale, se poate inspiră şi motiva cât pentru un an întreg cercetăşesc! Diversitatea de oameni, a organizaţiilor cu specific diferit, şi mediul internaţional care facilitează networkingul, schimbul de idei şi dezvoltarea de noi parteneriate, dar şi reprezentarea organizaţiei noastre la nivel european sunt câteva dintre motivele pentru care participarea la The Academy este benefică nu doar oricărui cercetaş, cât şi organizaţiei din care facem parte.

Ne-am bucurat să vedem că organizaţiile de cercetaşi din Europa sunt conduse şi ajutate de tineri implicaţi activi, având în spate adulţi care nu îşi uită momentele plăcute trăiteîn adolescenţă; ne-am bucurat să vedem că la nivel european oamenii ştiu să conlucreze şi că acceptă sfaturi şi schimburi de idei.

Îi salutăm pe această cale şi pe Kevin Camilleri, Joao Armado G. şi pe Radu Stinghe care şi-au făcut timp în aglomeratul lor program şi pentru câteva sfaturi şi idei pentru noi.

3

Le îmbrăţişăm şi pe Sînziana Râşca şi Diana Slabu – “zânele” noastre de la secretariat fără de care haosul hârtiilor ar fi fost fără de sfârşit.

Diana, Roxana şi Robert va salută şi predau ştafeta pentru 2016 sau cum ne-am străduit să învăţăm în portugheză: Ate a vista “The Academy 2015” – Bem vindo “The Academy 2016” 

4