Ediția anului 2018 a Agorei s-a desfășurat în Irlanda, la aproximativ 30 km de Dublin. Centrul gazdă se află pe un deal de un verde ireal, de unde, când ceața se dă la o parte, se poate vedea panorama orașului, iar în vecinătate o turmă de oi imaculate și pufoase ca-n pozele stock.
Îndată ajunși ne-am primit ecusoanele cu numele și centrele și/sau organizația pe care le reprezentăm, ne-am cunoscut cu organizatorii și cu ceilalți participanți deopotrivă, am luat o cină copioasă – mulțumim, Jess – și am participat la ceremonia de deschidere.
Prima zi de activități a început cu niște jocuri energizante în curtea centrului Larch Hill. Ne-am distrat pe cinste, suficient cât să ni se așeze bucatele de la micul dejun, apoi am început în forță cu primul atelier.
Ni s-a vorbit de leadership, de calitățile pe care un lider trebuie să le aibă, ce face un lider să fie lider și cum ar trebui liderul să se comporte cu cei din jurul său. Fiecare atelier s-a încheiat cu o sesiune de evaluare, când organizatorii ne rugau să le evaluăm performanța și calitatea informațiilor împărtășite.
Apoi a urmat o plimbare împrejurul centrului, moment în care am aflat câte ceva despre utilitatea anexelor peste care am dat pe traseu. Că vor să cumpere stupi pentru albine, să construiască un hostel pentru animale și alte asemenea. Totuși, cireașa de pe tort a fost activitatea de teambuilding, când am fost împărțiți pe echipe și duși în proximitatea râului. Acolo, fiecare echipă a primit o foaie cu instrucțiuni, două tipuri de funie și pari de lungimi diferite. Provocarea a fost să construim un trepied cu care să transportăm, pe rând, fiecare membru al echipei pe partea cealaltă de râu.
Reîntorși la centru și după ce ne-am încălzit oscioarele, am discutat despre provocările cărora trebuie să le ții piept atunci când lucrezi pentru și într-o organizație națională cercetășească, apoi am fost grupați pe echipe – mereu cu componență diferită, dar aceleași pentru marele proiect – și am făcut o sesiune de brainstorming pe diferite teme. Scopul era să creăm în linii mari un eveniment care să-i integreze pe refugiați în comunitățile care îi primesc.
Următoarele sesiuni s-au axat pe identificarea diferențelor dintre youth empowerment, youth participation și youth involvement, care pleacă de la o rădăcină comună, unde a trebuit să lucrăm din nou pe echipe, să identificăm, să găsim proiecte care se bazează pe aceste subiecte și să ne raportăm la țările noastre.
Practic, pe tot parcursul Agorei am putut să discutăm liber despre problemele cu care se confruntă centrele fiecăruia dintre noi, iar, în a treia zi, tematica unei sesiuni a fost chiar asta: identificarea provocărilor în organizația de proveniență.
Seara am trăit o experiență cu adevărat irlandeză, când am vizitat un pub – no alcohol policy- din apropierea centrului, unde am ascultat trupa locală cântând melodii mai mult sau mai puțin tradiționale și am fost fascinați de dansurile irlandeze.
Pentru marele proiect, echipele au trebuit să treacă printr-un număr de sesiuni: inițial ni s-a cerut să lucrăm în linii mari, apoi tot mai punctual, cu tot mai multe detalii, pe măsură ce aflam mai multe informații. Asemenea unor cercuri concentrice, la o adică. Marele nostru proiect a fost să căutăm soluții pentru ca responsabilitățile dintr-o organizație cercetășească să nu cadă mereu pe aceiași oameni.
Seara ne-am pregătit pentru seara internațională, când am gustat mâncăruri tradiționale și am încercat să învățăm unul dintre dansurile tradiționale irlandeze. Nu prea ne-a ieșit, dar asta e deja altă poveste.
În dimineața ultimei zile de activități, am fost duși la campsite, pe care a trebuit să-l estetizăm pentru ceremonia de închidere. Bonus, am construit o poartă care să-i întâmpine pe următorii vizitatori. Apoi am participat la un treasure hunt în jurul centrului ca parte din atelierul de „Creativitate și soluționarea problemelor”, după care am avut la dispoziție încă puțin timp să finalizăm marele proiect pentru a-l prezenta după cină. După prezentarea proiectelor am avut o sesiune de evaluare generală a Agorei, iar apoi am fost liberi să socializăm și să ne pregătim jocurile pentru ceremonia de închidere.
A fost frumos la Agora, dar mereu ce-i frumos trece. Da’ om mai mere!
Antonia Tomuș – Centrul Local Scouts Cluj
Geri Conțiu – Centrul Local „Axente Sever” Alba-Iulia