Da, in timpul iernii zapada ne imbratisaza, mai mult sau mai putin, oriunde am fi. Fie ne acopera total,(Norvegia), sau abia ne atinge (Spania), este omniprezenta.
De curand, noua cercetasi romani (printre care si subsemnata) au plecat in Alpi, intr-un proiect implementat de cercetasii din Slovenia. Pentru ca, vorba aia, unde-s multi distractia creste, ni s-au alaturat cercetasi croati, norvegieni si spanioli. Am sa spun povestea noastra din punctul meu de vedere, avand drept dovada vanataile, unghiile rupte si kilogramele de amintiri din coltul camerei.
Dupa cum bine stiti, sau dupa cum stiam eu, o excursie ar trebui sa decurga astfel : calatoria spre orasul respectiv, experienta in sine, drumul de intoarcere acasa. Ei bine, daca cineva va spune asta vreodata, sa nu credeti ! Eu, cel putin, m-am lamurit. Asadar, totul incepe frumusel, cu noua tineri odihniti, dornici de aventura, si un drum necunoscut.
Ne-am propus sa ne intoarcem cu cat mai multe amintiri. Hazard sau nu, in 24 de ore am ajuns sa vizitam noua orase (mai mult sau mai putin), am calatorit cu 2 avioane, 3 trenuri, 3 autocare/masini, am explorat o noapte intreaga o gara absolut superba si total parasita, am cucerit castelul din Ljubljana si`am zburat prin nori. Teoretic, zburat, mai degraba mers prin ceata. Senzatia nu poate fi prea diferita,nu ?
Asadar, incalzirea a fost facuta. Dupa calatorie, a urmat prima zi impreuna…. Cu patru limbi diferite, patru culturi, si zeci de caractere, glasuri, suflete. Nu poti inchide nicicum sentimentele in cuvinte, insa asemenea experiente te schimba, mai mult sau mai putin. Si uneori nici nu stii de ce.
Revenind, insa, la povestea noastra. Nici nu ne-am incalzit bine, ca am fost impartiti in echipe mixte. Ochi curiosi cercetau si analizau fiecare persoana. Ei bine, asta pana sa aflam ca pe langa activitatile din program, urma sa primim ateliere inedite, cu unelte pe masura : detergent de vase, matura, prosop, bureti. Timp de 10 zile grupurile amestecate au invatat sa curete dormitoare impreuna, sa spele vase, si sa puna masa. Asadar, am invatat sa cooperam, am socializat si ne-am deschis. Ca intr-o familie.
Cat despre activitatile propriu-zise… Cine crede ca proiectul “Snow in my life” a insemnat numai zapada, maini inghetate, nasuri rosii, ei bine, sunteti pe aproape. Am invatat sa schiem, cu emotii si gauri in zapada. Am descoperit cum sa mergem in timp ce schiem, sau sa schiem in timp ce mergem (cross-country – febra musculara garantata!). Am revolutionat lumea oamenilor de zapada, adaugandu-le forme suple, umbrele in mana si sutiene. Am invatat ca daca esti afara la minus 5 grade si sari in zapada toata lumea intelege ce spui :D. Dar, cel mai important, am comunicat. Chiar daca la inceput am mancat litere, am folosit « furculita » in loc de « lingura » sau am combinat limba natala cu engleza, ne-a iesit . Ca doar de, suntem cercetasi,ne descurcam noi. Un Turn Babel a fost transformat intr.un camin pentru zece zile.
Primele incercari de a comunica sunt intotdeauna condimentate din plin cu timiditate. Primele zile sunt cele mai grele. Dar exista intotdeauna acele lucruri mici care te ajuta. O echipa de oameni din cinci tari care lucreaza la prezentarea unei culturi despre care nu stiu aproape nimic, un prosop intins, o tura cu sania, o bataie in apa, un bulgare in fata, un ou gatit intr-o portocala. Am facut atatea lucruri, care pe cont propriu ar fi fost greu de realizat, sau probabil plictisitoare. Dar, ei bine, cui nu ii place sa adune crengi in padure ascultand o poveste buna ? Cine nu lucreaza la o prezentare expusa intr-o piesa de teatru ? Cine nu suporta urme de unghii, de totem sau vanatai cand invata sa joace trei forme de JungleSpeed ?
Nu, nu am plans la final. Cel putin nu cu lacrimi. Dar sfarsitul experientei in Slovenia mi-a lasat un gust metalic. M-am obisnuit sa fiu trezita de radiouri si batai frenetice in oale. Sa stau la rand,alaturi de patrula, pentru masa. Sa facem sarcinile zilnice si sa ne plangem de spate cand spalam vase. Sa nu imi mai simt picioarele si sa am parul inghetat. Sa gandesc in engleza. Sa mergem impreuna, sa invingem zapada, si sa o coloram cu tipete, rasete si fericire. Asadar, sfarsitul mi s-a parut ca trezirea dintr-un vis feeric. Nu cu zane, cu ceva mai bun. Cu prieteni.
Nu pot face un rezumat sau povesti tot ce s-a intamplat. As strica farmecul. Asadar, voi incheia prin a va spune ca atunci cand treci de granitele tarii, o experienta cercetaseasca internationala devine una de viata. A mea a fost dulce, picanta, peste punctul de fierbere si totodata sub punctul de inghet, lipsita de somn, presarata cu esarfe si limbi straine, care, apropo,devin aproape cunoscute la final ! 😀
Nota Bene : Nu puteam incheia fara un top al celor mai faine cinci activitati, nu ?! Here we go !
5. Atelierele. Cine ar fi crezut ca oul gatit in portocala sau ceapa poate fi ATAT de bun? ( Si nu, nu imi era foame 🙂 )Sau ca tunsul unei oi poate aduce lacrimi in ochi mai rau decat o despartire ? (Aviz fetelor)
4 Imbogatirea vocabularului international si a culturii. Este imposibil sa nu ramai cu cateva cuvinte din celelalte limbi. Chiar daca unele dintre ele nu prea pot fi mentionate.
Reteta : Se iau cativa dansatori locali, un foclor bogat, cativa cercetasi entuziasti, si seara perfecta este gata ! Ei ne-au invatat dansurile lor, noi i-am invatat macarena… Cum spuneam, o mare familie.
3. Devine destul de greu de ales.. Ei bine, in continuare,aleg jocurile din interior. Vanatai, rasete, scaune rupte, dans, muzica,zile de nastere, batut din palme, punctulete. Principalul ingredient ?! Cercetasi adormiti, care isi vor da seama ca era randul lor sa « pupe » abia dupa doua ture.. Sau ca persoana din fata lui, in momentul in care cade « cortina », este de fapt participant roman, si nu spaniol/norvegian 🙂
2. Jocurile realizate afara. Ei bine, extenuare,zapada, distractie garantata ! Exemple : Oameni de zapada : HakunaMatata lady, Campionatul International de Alergat dupa Sanii la Vale, Provocarea Secolului : Aprinderea unor lumanari in mini-igloo-uri, cand ninge si bate vantul. Ski. Alpine, cross-country. Ambele sporturi de iarna sunt extraordinare iti garanteaza posibilitatea sa schiezi singur, dupa numai o ora de lectii, presarate cu o doza sanatoasa de cazaturi si adrenalina,desigur ( Stau. Stau.E bine…. Oooh, nu, de ce nu, nu iar, nu te duce iar la vale, de ce nu se opresc ?!)
1. Prieteni. Ceea ce la inceput a fost o sala de straini, la sfarsit era o familie. Adrese de facebook, zeci de mii de poze (ohooo, si nu exagerez ! ), zgarieturi, cearcane, bagaje mirosind a praz, fete obosite, lacrimi triste de fericire. Da… Prieteni ! 🙂
