We didn’t live the dream, we just try it
Pot să spun că deja m-am obisnuit cu site-ul Departamentului Internațional și simt nevoia să-l verific cel puțin odată la două săptămâni. Sunt multe oportunități interesante, însă în urmă cu 2 luni una anume mi-a atras cel mai tare atenția, așa de tare încât am renunțat timp de o săptămână la facultate pentru a putea participa la International Work Party (eveniment organizat de Kandersteg International Scout Centre, din Elveția).
Primul gând pe care l-am avut în minte a fost reclama la ciocolata Milka (sau mai degrabă munții din fundalul reclamei) combinată cu culoarea roz. De ce roz? Datorită celebrilor Pinkies (staff-ul KISC) care își trăiesc visul și pe care mulți cercetași îi invidiază, inclusiv eu. Tocmai de aceea am aplicat la International Work Party, fiind ocazia perfectă să fi și tu acolo în visul roz pentru o săptămână. Ce presupune mai exact un Work Party? Presupune câteva zile de muncă cot la cot cu Pinkies și încă câteva zile libere în care te poți bucura de zonă și de activitățile organizare de KISC și nu numai. 
Cum am coborât din tren nu au trecut mai mult de 30 de secunde și am văzut indicatorul care ne arăta direcția în care trebuie să mergem. Ajunși pentru prima dată la centru nu știam unde să mergem, așa că norocul nostru e că văzusem un grup de oameni (vreo 15) într-o bucătărie de vară. Dintr-un oarecare motiv am simțit că acolo trebuie să mergem și noi. Zis și făcut! Am nimerit la prima seară în care participanții la IWP socializau și se distrau. Cred că în aceeași încăpere erau oameni din cel puțin 15 țări și este incredibil sentimentul pe care îl ai atunci când vezi cum oameni total diferiți reușesc să se simtă bine unu lângă altul având un singur numitor comun, cercetășia.
KISC-ul în sine ne-a surprins pe amândoi, cu atât mai mult cu cât este prima dată când pășim pe acest “pământ”. Am fost cazați în camera BSA (Boy Scouts of America), care este una dintre cele mai mari încăperi din Old Chalet. Aici toate camerele au nume de organizații cercetășești din diferite țări. Există inclusiv Romanian Room.
Prima zi oficială de Work Party a fost și prima zi liberă, așa că am luat-o la pas spre lacul Oeschinensee. Cu toate că diferența de altitudine a fost destul de mare, hike-ul a fost unul ușor și a avut mai mult rolul să ne destindă. A fost o zi în care ne-am relaxat și am încercat sa spargem gheața. Să spargem gheața între noi, participanții, nu gheața de pe lac. Seara ne-am întors la centru și ne-am adunat cu toții în Main Hall, participanții IWP și Pinkies, pentru a ne cunoaște mai bine. A fost o sesiune de bonding foarte interesantă în care am aflat mai multe unii despre alții.
În sfârșit, am ajuns să facem lucrul pentru care am venit mai mult de 1000 de kilometri, și anume să muncim. Prima zi de lucru a fost afară, iar departamentul Grounds (cel care se ocupă de tot ce înseamnă infrastructură outdoor) s-a ocupat de organizarea noastră. Partea plăcută este că în toate zilele am fost acompaniați de Shorties (Pinkies care sunt short term staff). Ne-am împărțit în 3 grupe: una care a construit niște bănci, alta care a demontat și a mutat niște pavilioane mari și încă una care a cărat lemne din pădure. Următoarea zi am lucrat tot afară, iar sarcinile erau similare cu excepția faptului că nu am mai cărat lemne, ci am mutat niște mobilă. După două zile de lucrat afară și de arsuri solare, am avut oportunitatea să lucrăm și în interior, așa că în cea de-a treia zi muncitoare, cei din departamentul House ne-au coordonat și ne-au pus să facem curățenie, atât daily cleaning, cât și generală (deep cleaning). Este incredibil cât de fain poate să fie să freci rosturile între faianță cu o periuță dacă ai cercetași lângă tine! Ultima jumătate de zi de lucru am mers iarăși afară și am ajutat cu toții, de această dată, să mutăm lemnele din pădure.
Am fost foarte energici când munceam pentru că eram acompaniați de muzica de la boxă, dar și de discuțiile pe care le aveam între noi. Programul nostru zilnic era următorul- 7:30 micul dejun. Apoi la 8:30 trebuia să fim pregătiți pentru muncă. La 12 era prânzul, iar la 13-14 reluam munca. La 18 era cina, iar apoi făceam activitățile planificate de către organizatori. Într-o seară am avut meciul de fotbal IWP vs Pinkies. Scorul nu este relevant, dar ce pot să spun este că ne-am distrat pe cinste. În altă seară s-a mers la saună. Dar în fiecare seară White Kitchen, locul destinat participanților IWP pentru socializare, era plină de oameni, muzică, voie bună și povești.
După ce am terminat ultima zi de muncă eram foarte bucuroși că urma să sărbătorim munca depusă organizând un party. Petrecerea a durat destul de mult, însă partea bună era că următoarea zi puteam să ne trezim la ce oră voiam. În penultima seară am avut o cină specială cu Pinkies în care am mâncat fondue, un fel de mâncare renumit în Elveția, apoi am ajutat la bucătărie.
În restul săptămânii am mai avut foarte multe activități, iar printre acestea s-ar număra: mini hike-ul până la o cascadă în apropiere, mai multe plimbări prin sat, dar și un concurs de hitchhiking până în Berna (o oră și 30 de minute pe Google Maps, cam 3 – 4 ore în cazul nostru).
Kandersteg ne așteaptă
KISC oferă anual foarte multe evenimente, iar staff-ul de acolo de-abia așteaptă să cunoască participanți din cât mai multe țări. Am aflat în timpul șederii noastre la KISC că este ceva normal ca țări precum Olanda, Spania, UK să își organizeze propriul work party și să vină cu un grup de cercetași timp de o săptămână în Kandersteg. Nu a durat mult până să îmi imaginez cât de tare ar fi ca și România să aibă propriul work party, așa că lansez acum provocarea: Oare reușim să avem propriul work party? Romanian Work Party la KISC? Pe lângă asta, am aflat că este mult mai ușor să devii Pinkie decât se crede. Tot ceea ce trebuie să ai, pe lângă câteva acte și documente, este o motivație foarte bună și un CV cercetășesc. Dacă ești interesat să faci voluntariat în roz la KISC, găsești mai multe detalii aici.
Acestea fiind spuse, suntem siguri că ne vom reîntoarce la KISC curând.
Maria Eremia – Centrul Local “Roșu” București
Mihai Borșu – Centrul Local “Licos” Timișoara
