Tag: jamboree

În urmă cu fix o lună, Contingentul României se bucura de prima zi în Jamboreea Mondială, în Summit Bechtel Reserve, Statele Unite. 45 000 de persoane – un oraș întreg de cercetași – s-au adunat în cadrul deschiderii pentru a celebra entuziasmați aventurile care îi așteptau. Printre cei 40 de membri ai Contingentului României s-a aflat și Rareș, care a beneficiat de programul Solidarity Support al Regiunii Europene și a decis să ne împărtășească experiența lui – de neuitat conform spuselor lui.

Experiența lui Rareș este doar una dintre multele care s-au întors în țară. Dacă sunteți curioși să vedeți cum a fost la Jamboree, pagina contingentului vă stă la dispoziție aici.

RO

” Experiența mea la Jamboreea Mondială din SUA de la Summit Bechtel Reserve a fost ca un vis, un vis frumos ce a început și s-a terminat rapid ca un fulger, iar momentul când am realizat ce a însemnat acest eveniment pentru mine a venit cu o mica întârziere, ca trăsnetul. Timp de 10 zile, am simțit că trăiesc într-un oraș, locuitorii căruia erau 45000 de cercetași din toate colțurile lumii care chiar dacă nu se cunoșteau cu toții intre ei, erau si încă sunt ca frații.

Cum

Am ajuns în camp noaptea, pe ploaie și ne-am montat corturile și paturile unul câte unul sub adapostul care era deja ridicat și le-am pus la locurile lor. Cu toții eram obosiți și exista tensiune între noi. Din fericire, a doua zi această tensiune a disparut și am pornit sa explorăm campul. Am văzut foodhouse-urile diverselor țări prezente, am baut suc de la brazilieni, am mâncat gandaci, iar pe seară am participat la ceremonia de deschidere unde prezentatorii nu prea își aveau locul, dar momentele artistice si coborârea lui Bear Grylls pe scenă au făcut-o memorabilă.

Restul zilelor cu activități au trecut aproape instant. Ne trezeam dimineața devreme, mancam, stăteam la activități (dar mai mult la coadă la activități) iar seara pe la 6 eram înapoi în subcamp unde ne distram ori noi cu noi ori și cu străinii. Am avut ocazia să trag cu un shotgun și cu o arma cu calibrul .22, sa pescuiesc la muscă, sa fac scufundări, să trag cu arcul, să merg cu tiroliana din copac în copac si multe altele. Statul la coadă a facilitat și factorul social al Jamboreei și am putut astfel să cunosc oameni noi și diverși și sa cânt cu ei și cu toată unitatea lor (câte 40 de oameni) Dragostea din Tei.

Printre zilele cu activități s-au strecurat și două zile mai aparte. Una dintre zile a fost o zi internațională, unde fiecare unitate din fiecare subcamp s-a pregătit cum a știut ea mai bine pentru a le prezenta celorlalți cercetași câte ceva specific țării sau regiunii lor. Noi le-am pregătit colivă, le-am povestit despre Vlad Țepeș și le-am aratat dansuri populare. În această zi, eu și cu încă o cercetașă din București l-am însoțit pe Global Ambassador-ul României la un prânz alături de o unitate din Belgia. Acolo am fost primiți cu căldură și am discutat despre ciocolată, atracțiile lor turistice și am râs cât cuprinde. Pe drum înapoi ne-am oprit la multe unități, cei mai notabili fiind Suedezii cu al lor licorice extrem de sărat.

Cea de-a doua zi specială a fost cea petrecută pe Mount Jack. După o drumeție de o oră, am ajuns sus la zona de activități unde aveam de ales dintre jocuri scoțiene, Spartan Race și Frontier Village care era plin de activități. Aici am aruncat cu topoare si cutite, am văzut cum se arde lemnul cu fierul, am făcut o funie din 3 mai mici și am tras cu o replică a unei flinte dar am și pus mâna pe una reală la muzeul dedicat amerindienilor.

Într-una dintre zile am participat împreună cu șeful meu de contingent la o recepție (…) unde au vorbit și președintele Poloniei dar și președintele OMMS, cu care am facut și poză!

Ultima zi a fost una foarte scurtă. A început cu o alergare după un set de badgeuri din care am aflat ca nu mai aveau și s-a terminat cu o căutare de monede cu detectorul de metale.

Ceremonia de închidere a durat mult pana să înceapă, dar, din nou, numerele artistice au meritat așteptarea. Pe scenă au urcat Pentatonix, o trupa de dans care avea led-uri pe costume și care a făcut un show extrem de flashy iar finalul a fost de-a dreptul exploziv: 15 minute întregi de artificii, care mai de care mai impresionante. Dimineața următoare m-am trezit să văd un loc unde odată erau mii de corturi, acum fiind părăsit de cercetașii ce se duceau înapoi acasă, deja cu dor de camp.

Organizarea

În afară de cozile uneori interminabile, totul s-a mișcat foarte lin peste tot. Toți din IST își știau bine treaba, facilitățile pentru participanți erau peste decente, iar acoperirea de semnal si de Wi-Fi a fost de înaltă clasă pentru un asemena eveniment. Am comparat mai devreme Summit-ul cu un oraș, și nu cred că am exagerat. De la restaurante și cafenele la autobuze care se plimbau prin camp și duceau participanții la activitățile mai îndepărtate și chiar sistemul de mâncare în subcamp care era similar mersului la supermarket, in sensul că te duceai cu căruciorul pentru toata unitatea, îți scanai produsele pe o aplicație pe telefon iar la iesire te verificau să vadă dacă corespunde lista cu căruciorul, iar moneda de schimb erau niste puncte care se reîncărcau zilnic.

Mâncarea a fost, într-un cuvânt, dulce. Am avut parte de toate tipurile de dulciuri posibile, dar și ce nu facea parte din această categorie era mai dulce ca acasă, cum ar fi pâinea, pastele si carnea (prin carne se înțelege exclusiv bacon). Noi ne-am gătit ce am vrut pe plitele cu gaz care ne-au fost puse la dispoziție, iar, pe langa acestea am primit si o cutie mare cu tot ce ne-ar fi putut folosi în subcamp: ligheane, butoaie pentru apă, o ladă frigorifică, șoricei etc.

Jamboreea este într-adevăr Evenimentul (cu E mare) din viața oricărui cercetaș. Participarea la un eveniment de așa amploare îți poate deschide atâtea căi, iti poate oferii șanse unice și cine merge la o Jamboree ar trebui sa se considere cu adevărat norocos, chiar cel mai norocos dintre norocoși.

EN

My experience at the World Scout Jamboree at the Summit Bechtel Reserve was like a dream, a nice dream that started and ended fast like lightning and the moment when I realized what this event had meant to me came with a little delay, like the thunder. During the ten days that I spent there I felt like I was living in a small town whose residents were 45000 scouts from all across the world.

We had arrived at the campsite late in the evening, terrible rain and set up our tent, one by one, under the shelter that was set up for us and carried them out to their each individual spot. We were all extremely tired and the tension between us was rising. Fortunately, this tension was gone by the morning and we went out and explored the summit. We visited the many food houses, we had Brazilian soda, we ate some crickets and later on we attended the opening ceremony, where Bear Grylls made a surprise appearance.

The rest of the days, passed by almost instantly. Most days went exactly the same: we got up early in the morning to go to the activities, spent a lot of time waiting in line and we were back in our subcamp for dinner by 6PM and then spent the rest of the day having fun with our neighbors. I had the chance to fire a shotgun, a .22 caliber rifle, to do some fly-fishing, shoot with a bow and arrow, to do the canope and many more. There were 2 days that were a little different from the others. One of them was the international day, where each unit from each subcamp did their best to present something representative from their country or region. We had prepared “coliva”, told them about Vlad the Impaler, also known as Dracula and showed them our traditional dances. During that day, me and another scout from Romania accompanied our Global Ambassador to lunch with a unit from Belgium. There, we were warmly welcomed and then talked about chocolate, their local attractions and laughed a lot. On our way back to our subcamp we visited the stands of most of the countries we met but most notably the Swedish and their really salty licorice. The second day that had something special in store for us was the one we spent at Mt. Jack. After an hour-long hike, we were welcomed by many activities such as knife and axe throwing, flintlock shooting, wood branding, a spartan race and many many more. One day I also attended a reception alongside my head of contingent where the president of Poland had a few things to say and where I got to meet the chief scout of WOSM!

The last day was a really short one. It started off with me running after a badge that I sadly found out they were out of and ended with me going metal detecting. After we’ve packed our bags, we went to the closing ceremony which was an absolute blast to attend. It took a while to kick off but it was worth the wait: Pentatonix went up on stage, followed by a dance troop with leds on their suits and then finishing with 15 minutes worth of fireworks!

The next day, I woke up to a heartbreaking view: a place that once was the home of 45000 scouts was now completely empty.

The management

Apart from the sometimes excruciatingly long waiting lines, everything went smoothly. The IST was well instructed and did their job remarkably, the facilities were well above decent and the signal and Wi-Fi coverage was surprisingly good for such an event.

I’ve previously compared the Summit to a small town, and I don’t think I was exaggerating. There were busses that drove the participants to the activities on the far side of the camp, restaurants and coffee shops and even how we got our food for our subcamp was comparable to going to the supermarket: we went in with our cart, scanned the QR code of what we were buying onto an app and then someone checked our app and our cart, made the transaction (the currency were in-app points that recharged everyday) and we were good to go!

Regarding food, I can only describe it as way too sweet. We had all kinds of sweets, especially for breakfast but everything else was guilty of over-sweetness: the bread, the pasta, the bacon (which was the only thing close to meat that we had available). We were provided with plenty of gas stoves to cook on and, alongside those, we were provided with a big box with everything that we would possibly need for our subcamp: tubs to wash our plates and cutlery, barrels for water, a cooler and many other things that proved really useful throughout the camp.

To wrap things up, I would like to say that the Jamboree is THE Event of a Scout’s life. Taking part in such an event can open up so many paths follow, can give you so many once-in-a-lifetime opportunities and I’d say that who attend a World Jamboree are truly the luckiest of the lucky. ”