Articol de Pop Alexandra Iulia – CL Dej
Când am completat formularul de înscriere pentru Young Spokesperson training ce urma să aibă loc în Cehia în decembrie 2014 nu știam de fapt ce fac. Știam că vreau să merg, că o să fie o experiență interesantă și că o să am multe de învățat, dar nu înțelegeam perfect la ce se referă prin ,,youth empowerment” sau care ar fi rolul meu acolo. Cu toate acestea, m-am decis să mă aventurez și să mă înscriu în ideea că nu se poate să fiu chiar eu aleasă, dar strică să încerc?
Să aflu că am fost acceptată pentru training a fost o surpriză. Am aranjat cât am putut de repede cu transportul și când a venit timpul, am pornit în prima mea aventură internațională ca cercetaș.
Mai întâi de toate, trebuia să ajung în Praga, iar cum biletele de avion sunt mult mai ieftine din București, am luat trenul și am pornit spre capitală. Singura problemă e că habar nu aveam cum să ajung la aeroport sau ce o să fac în cele șapte ore libere – afară era frig și eu aveam un bagaj imens cu mine. Totuși, să fii cercetaș înseamnă că este mereu cineva să te ajute , așa că și la plecare și la sosire am avut prieteni de nădejde să mă adăpostească de vremea rece și să îmi dea indicații.
Am ajuns în Cehia împreună cu Mădălina și deși eram puțin dezorientate, ne-am găsit drumul spre hotel. Avionul nostru aterizase prea târziu pentru a lua parte la prima activitate, și anume jocul de descoperire a orașului, unde majoritatea patrulelor plecaseră deja. Cu toate acestea, din primele momente, după ce ne-am cazat, am și început să cunoaștem oameni noi și interesanți, care, asemenea nouă, veniseră prea târziu pentru joc. Chiar dacă nu am ajuns la activitate, organizatorii au încercat să ne arate cât mai multe locuri interesante din Praga înainte de a merge să ne întâlnim cu ceilalți cercetași.
Pe parcusul trainingului am avut timp să descoperim Praga și să ne bucurăm de atmosfera unui oraş vechi, plin de istorie și cultură. Mi s-a imprimat în minte imaginea podului Charles noaptea înconjurat de luminile galbene ale orașului în lumina unei luni gigantice, o priveliște ce te lasă fără suflare. Toți participanții au avut ocazia de a deveni, pentru o scurtă perioadă de timp, parte din modul de viață ceh : prin activități organizate dinainte precum o cină la un restaurant cu specific ceh sau participarea la deschiderea târgului de Crăciun și în timpul nostru liber când am mers la karaoke cu 50 de oameni, într-un spațiu mult prea mic pentru a încăpea toți, unde am cântat indiferent de voce sau ureche muzicală și nu ne-am simțit străini – eram doar un grup de prieteni ce se distrau.
Unul dintre lucrurile ce mi-au plăcut cel mai mult la YSP a fost distribuția timpului. După cum spuneam, am avut timp să ne bucurăm de oraș și să legăm prietenii, dar am avut parte și de o pregătire riguroasă.
Am învățat în decurs de patru zile mai mult decât m-aș fi așteptat. Împuternicirea tineretului ( ,,youth empowerment” nu sună chiar la fel în română) era pentru mine un concept abstract în prima zi, ceea ce mi se pare ciudat, având în vedere că este subiectul Dialogului Structural al Uniunii Europene din Iulie 2014 până în Decembrie 2015.
Atelierele au fost în principal axate pe comunicare și cum putem să reprezentăm cât mai bine cercetășia la nivel local, național și chiar internațional. Am învățat să conducem, dar și să susținem un inteviu, cum să realizăm materiale pentru presă care să aibă un adevărat impact, cum să scriem proiecte și să creăm oportunități pentru ca tinerii să preia frâiele puterii . Un exemplu foarte bun a pregătirii de care am avut parte este metoda ABC pentru a te descurca cu o întrebare dificilă sau negativă în decursul unui interviu : A – acknowledge ( recunoaște) , acceptă întrebarea , B- bridge ( construiește), fă o legătură între întrebarea ta și ceva pozitiv și C – control ( controlează) , du răspunsul în punctul pe care îl dorești.
Organizarea a fost un alt punct forte al trainingului. Înainte de ateliere participam la ice breakere sau jocuri de cunoaștere pentru a crea o atmosferă cât mai deschisă. Sesiunile teoretice, de tip forum, păreau a fi mai degrabă discuții antrentante pe subiecte ce ne interesau și erau urmate de către sesiuni practice în care aplicam tot ceea ce învățasem înainte. Între ateliere aveam pauze în care schimbam păreri cu cercetași din alte țări despre ceea ce tocmai discutasem, despre cercetășie și ce putem face pentru a aplica conceptul de ,,youth empowerment”. De asemenea, în cadrul trainingului am avut câțiva invitați ce ne-au vorbit despre problemele tineretului, despre cercetășie și experiențele lor în domeniul împuternicirii tinerilor. Prezentarea care mi-a plăcut cel mai mult a fost a unui cercetaș din Cehia, care implicându-se într-un partid politic de tineret și candidând la niște alegeri locale, a demisionat din funcția de șef de centru. Discuția a continua pe problematica implicării cercetășiei în societate, despre puterea socială care o deține mișcarea scout și datoria noastră de a o folosi.
Aspectul internațional al acestui training a fost de asemenea foarte important. Fiind înconjurată de oameni din toată Europa am putut să aflu mai multe despre cercetășia din alte țări și proiectele lor, am schimbat idei și păreri. Am fost uimită de cât de dezvoltată este mișcarea scout în alte țări, dar mi-am dat seama și de potențialul mare pe care îl are cercetășia din România de a se dezvolta.
Marea majoritate a organizațiilor de cercetași din Europa au un program de purtători de cuvânt, tineri sau nu, sau încearcă să-și dezvolte unul, realizând importanța reprezentării organizației. Un exemplu care demonstrează cât de mult contează cum este percepută cercetășia care mi-a rămas în minte l-am primit la seara internațională : mergând din loc în loc, m-am oprit la masa celor din Finlanda și am început să citesc despre mișcarea scout din țara lor, moment în care unul dintre cercetași m-a atenționat că materialele erau vechi de vreo doi ani și că cercetășia finlandeză lor nu pierde 1000 de membrii anual, ci câștigă acum, datorită unei campanii asidue de rebranding și programului lor de instruire a purtătorilor de cuvânt.
La finalul trainingului mi-am luat rămas bun cu greu de la noi mei prieteni. Eu am mai rămas trei zile în Praga, un cercetaș ceh îndrumându-mă prin oraș. O săptămână, cât a durat trainingul YSP, am simțit cu adevărat ce înseamnă să faci parte dintr-o organizație internațională.
SPEAK UP SCOUTS !
