Category: Experiențe internaționale

Peace Education Training

Între 21 și 26 martie s-au adunat în Riga, Letonia aproximativ 30 de cercetași activi în cele 6 domenii ale Educației pentru Pace: Diversitate și Incluziune, Dialog, Drepturile Omului, Safe from Harm, Advocacy și Acțiuni Umanitare. Aceștia au luat parte la Peace Education Training și toate cunoștințele pe care le-au acumulat sunt însoțite de un entuziasm molipsitor de a le transmite mai departe și celor dintre noi care nu i-am însoțit în călătorie.

Cercetașii au abordat mai multe subcategorii ale acestui subiect pe parcursul a 5 zile pe care le-au petrecut sub protecția Umbrelei Educației pentru Pace.

Din partea organizației noastre, Paul Pop, Andreea Mîrț și Maria Eremia au fost cei trei participanți care s-au aventurat în această experiență și s-au întors acasă dornici de a ne împărtăși impresiile lor. Îi lăsăm pe ei să vă povestească mai multe.



Paul, C.L. Dej: 

Prin participarea la Peace Education Training in Scouting in Riga am aflat super multe.

Activitățile au fost împărțite în 6 arii: Diversitate și Incluziune, Dialog, Drepturile Omului, Safe from Harm, Advocacy și Acțiuni Umanitare. Pentru fiecare arie am avut activități atât practice cât și teoretice. În principiu, am învățat cum să facem advocacy pentru cauza noastră, cum să purtăm un dialog și cum sa ne implicăm în activități umanitare. De asemenea am avut ocazia sa fiu și eu un advocate și să vorbesc despre propriile mele acțiuni pe plan umanitar la granița cu Ucraina.


Andreea, C.L. Vest Cluj-Napoca:

Ca să rămân în cadrul simbolic, Peace Education Training a fost peste mine una din umbrelele sub care mi-a plăcut enorm să stau, alături de alți 26 de cercetași, GATA ORICÂND să descopere frumusețea și complexitatea diversității și a incluziunii, a dialogului, a drepturilor omului, a acțiunilor umanitare, dar nu numai. Am învățat că această umbrelă nu doar ne protejează, pe noi, în calitate de cercetași, ci e una care poate să crească, să devină mai încăpătoare, odată ce o ducem în comunitățile noastre. Sub umbrelă, apropiați unii de alții, am simțit siguranță, pasiune pentru ceea ce facem în cercetășie, curiozitate și motivație de a face mai mult ca educatori pentru pace. Săptămâna pe care am petrecut-o sub cerul baltic, în Riga, va rămâne cu mine prin poveștile pe care le-am auzit sub umbrelă, prieteniile și conexiunile pe care le-am legat cu ceilalți cercetași și mai ales prin motivația de a împărtăși mai departe valorile care ne leagă și ne aduc împreună ca cercetași. M-am întors acasă cu partea mea de umbrelă, pe care abia aștept să o construiesc și colorez în comunitatea mea și cu încrederea că prin pace putem face lumea un loc mai bun. 


Maria, C.L. Roșu București:

A fost un eveniment internațional foarte frumos unde am cunoscut oameni noi cu perspective diferite de la care am învățat extrem de multe. Am aplicat principiul “learning by doing” pentru a intra mai profund în subiectele abordate. Spre exemplu pe echipe am simulat un model de advocacy care a fost extrem de reușit.  Am avut foarte multe materiale vizuale care au ajutat întregul proces de învățare precum tipurile de management a conflictelor sau cum se ajunge de la diferențe la discriminare. Ne-am și jucat, am avut o seară internațională unde fiecare a adus ceva specific țării de unde vine. Această seară internațională s-a ținut la Latvian Scout House care a fost deschisă recent, cu câteva luni în urmă. ScoutEduHub a fost o inspirație pentru cercetașii din Letonia pentru a-și deschide propriul spațiu unde să facă activități. 




Dacă aceste câteva cuvinte și pozele ți-au stârnit interesul, te încurajăm să nu stai pe gânduri la următoarea oportunitate care se ivește și să te înscrii! Lumea devine un pic mai bună de fiecare dată când facem un pas spre educarea noastră și a celor din jur.

Experiența unei noi lumi – Jamboreea Mondială

Publicat pe de Oana

În urmă cu fix o lună, Contingentul României se bucura de prima zi în Jamboreea Mondială, în Summit Bechtel Reserve, Statele Unite. 45 000 de persoane – un oraș întreg de cercetași – s-au adunat în cadrul deschiderii pentru a celebra entuziasmați aventurile care îi așteptau. Printre cei 40 de membri ai Contingentului României s-a aflat și Rareș, care a beneficiat de programul Solidarity Support al Regiunii Europene și a decis să ne împărtășească experiența lui – de neuitat conform spuselor lui.

Experiența lui Rareș este doar una dintre multele care s-au întors în țară. Dacă sunteți curioși să vedeți cum a fost la Jamboree, pagina contingentului vă stă la dispoziție aici.

Continuă să citești “Experiența unei noi lumi – Jamboreea Mondială”

STAFF la KISC: VARĂ 2018

Publicat pe de

Au trecut deja două săptămâni de când m-am întors din cel mai frumos și special loc de pe pământ: Kandersteg International Scout Center.

 A fost un proces lung de aplicare și zilele treceau și nu mai primeam un răspuns. În momentul când am aflat că voi face parte din familia de Pinkies, alături de alți 39 Short Term Staff, nu a existat zi în care să nu mă gândesc ce o să fac acolo sau în care să nu mă pregătesc pentru aventura ce urma. Ne-am organizat cu luni înainte creând grupuri pe facebook și snappchat, și chiar un playlist comun. A fost foarte amuzant acum, la final de sezon, să povestim despre etapa de început când ne-am creat o primă impresie despre fiecare pe baza profilului de facebook. 

 Lunile de lungă așteptare au trecut în cele din urmă și pe 8 iunie am călcat pentru prima dată în centru. Și acum îmi aduc aminte când am ajuns în camera Boy Scouts of America și majoritatea fetelor dormeau, iar dimineața toată lumea era liniștită și nu prea vorbeam între noi.  Dar cum altfel să îi cunoști și descoperi pe fiecare pinkie dacă nu în cele două săptămâni de training intens. Eram toți Short Term Staff așa speriați că nu ne vom descurca, dar în același timp eram pregătiți să începem cu adevărat munca. 

 O zi foarte tensionată a fost cea în care am aflat din ce echipă vom face parte pentru restul sezonului. Nu pot exprima energia pozitivă transmisă de o singură foaie A4 pe care scria că am fost aleasă să fac parte din CAMPSITE TEAM. Toți din echipa Campsite eram atât de diferiți și foarte curioși cum ne vom înțelege. Curățatul dușurilor și toaletelor împreună, reciclarea, tăiatul lemnelor, reparațiile și chiar după amiezile în care ne relaxam împreună asteptând ora cinei, toate acestea ne-au făcut să devenim cea mai frumoasă și unită echipă a sezonului, și nu afirm doar eu asta. 


 Râsetele, abundența de emoții, aventurile, adrenaliana pură, prieteniile legate, voluntariatul și, bineînțeles, cercetășia sunt doar câteva cuvinte care pot descrie vara aceasta. Chiar dacă numai vizitezi centrul pentru câteva zile sau vrei să fii voluntar pentru trei luni (sau chiar ani), acest loc devine mai multe decât un centru scout între frumoșii Alpi- devine o a doua casă.

 Am fost cu adevarat în largul meu și unul din lucrurile importante pe care le-am învățat la KISC (și lista este lungă) este că fiecare secundă trăită trebuie folosită pentru a învăța un dans nou, pentru a merge la piscină în 30 de minute sau doar pentru a avea o seară între fete cu clătite.

 Trezindu-mă timp de 3 luni la KISC înconjurată de oportunități, prieteni și cercetășie, am învățat cum să fac mai mult decât să exist.

                                                             Ana Iulia Vătău – Cabana Scout București  

Vară 2018: Noi am fost la KISC!

Publicat pe de

Sunt doar câteva motive pentru care orice cercetaș își dorește să meargă cel puțin o dată în viață în Elveția, la Centrul Cercetășesc Mondial din Kandersteg (KISC), dar o dată ajuns la centru găsești o mulțime de motive să te reîntorci.

În această vară o patrulă de exploratori din CL Roșu, împreună cu liderul lor, au pornit să cutreiere munții elvețieni și să descopere KISC. Mai jos regăsiți poze și testimoniale din partea exploratorilor, iar AICI o recomandare din partea Emiliei, lider însoțitor, pentru cei care doresc să meargă la Kandersteg.

TUDOR TEODORESCU , explorator CL Roșu,  patrula “Lupii neînfricați“

În cadrul campului desfășurat la KISC, spiritul Scout este pus pe prima poziție, întrucât este o experiență ce este oferită de cercetași pentru cercetași. Toți cei care lucrează acolo vin din pura dorință de a socializa cu alți cercetași din întreaga lume, astfel în niciun moment nu am simțit că cei din jurul meu fac altceva decât ce își doresc cel mai mult.

Am descoperit că a fi cercetaș înseamnă, in fapt, capacitatea fiecăruia să facă parte într-un lucru mai mare, mai întreg. Fiecare activitate din KISC lucra cu întreaga patrulă, nimeni nu a fost exclus. După cină, aveai oportunitatea de a vorbi cu celelalte patrule din alte colțuri ale lumii. Fiecare dintre noi ne-am construit un fel de “rețea internațională” de prieteni, lucru exclusiv unui camp international. Momentul de maxima trăire l-am avut in seara pe care am petrecut-o împreună cu un grup de italieni. Deși nu vorbeau engleză, am reușit să ne înțelegem, astfel am dansat și cântat fără nicio reținere preț de câteva ore bune, in final arătându-le și câteva cântece românești, ce au fost foarte bine primite.

Din cele 7 zile petrecute în KISC, 4 le-am rezervat hike-urilor. Deși nu au fost, după părerea mea, trasee ușoare, lucrul care m-a determinat să merg mai departe au fost peisajele, ce se înfrumusețau pe măsură ce urcam mai mult. Dacă mi-ar fi zis cineva acum câțiva ani că voi ajunge să înving Alpii elvețieni, nu l-aș fi crezut. Am reușit să îmi întrec limitele, fără ca acest lucru să îmi epuizeze toate resursele fizice și psihice.

Întregul camp este o experiență unică, din care am extras doar momente minunate de înțelegere reciprocă și distracție. Sunt sigur că nu o să uit niciodată de KISC și, totodată, o să îmi reamintesc mereu de toți oamenii cu care am avut oportunitatea sa fac cunoștință.

ANDREEA BUNEA, CL Roșu

Plecarea la centrul internațional de cercetași din Kandersteg a fost o experiență ce a oferit câte puțin din toate. Am învățat multe despre mine, despre cei din echipa mea și despre cercetași din toate colțurile lumii pe parcursul acestei aventuri. Am învățat că îmi pot depății limitele, că pot fii răbdătoare, că pot să ajut mai mult de cât o fac de obicei, dar și că mai am multe de schimbat la mine.

       Din punct de vedere social, ne-am distrat cu cercetași de peste tot din lume, am făcut schimb de impresii, schimb cultural, și am învățat ceva de la fiecare, cum ar fi să fim mai organizați și mai darnici. Toate acestea nu se puteau desfășura fără spiritul cercetășesc, prin care am învățat să ne ajutăm, să ne așteptăm camarazii și să avem încredere în ei.

        Am avut ocazia de a petrece puțin timp din programul nostru și cu voluntarii de la KISC, pe care i-am ajutat cu drag și cărora le datorăm foarte multe mulțumiri pentru munca depusă, căci datorită lor experiența noastră a fost completă. Provocarea fizică pe care o impune această excursie în Alpi nu este pentru oricine, din perspectiva mea traseele fiind destul de grele,  însă cei care reușesc să atingă scopul final caștigă răbdare și încredere în sine, învățând că ai nevoie de timp pentru a ajunge la un obiectiv înalt.

 Voi reflecta asupra momentelor în care deși ne era greu, am ales să mergem mai departe și nu am regretat, asupra persoanelor pe care pentru o perioada scurtă de timp le vedeam și le salutam în fiecare zi, și nu în ultimul rând, asupra peisajelor rupte dintr-un paradis pe care acest oraș ni le-a oferit. M-aș întoarce cu drag la KISC pentru a trăi din nou această experiență, nu numai în calitate de cercetaș, dar și ca voluntar.

TEODOR CÎRSTOCEA – explorator CL Roșu, patrula “Lupii neînfricați”

Pentru mine de neuitat în săptămâna petrecută la  Kandersteg a fost ca  cercetașii veniți din toate colțurile Pământului erau nerăbdători să își arate prietenia față de grupul nostru. Primii care ne-au abordat au fost cercetașii americani din Uttah alături de care am petrecut clipe de neuitat, atât la KISC cât și la Oeschinenhutte. Fotografia cea mai neobișnuită nu îi reprezintă pe ei, ci rucsacii lor aliniați intr-o ordine desăvârșită, chiar înainte de plecare. Am înțeles că “Scouts for Boys” sunt într-adevăr GATA ORICÂND !!!

 

 Nu voi uita căldura sufletească de care m-am simțit înconjurat timp de o săptămână la KISC.

Mulțumim lui Russ și lui Tom pentru Hike-uri memorabile, pentru încurajări și încredere. Fără ei , The Pinkies, nu am fi ajuns la Bunderspitz 2546 m și nici la vârful Gällihore, 2248 m! Am fost bucuros să aflu că din echipa de “Pinkies” fac parte și 3 cercetaşi români: Diana, Ana şi Adriana. Felicitări pentru munca pe care o faceți în fiecare zi!!!

Ca ultim lucru, mi-am dat seama că cercetășia te învață să-ți depășești limitele, iar uneori frica în fața furiei naturii. (Seara internațională din 20 iulie a fost întreruptă de o ploaie violentă, cu grindină, cum eu nu am mai văzut. Cercetașii au reușit să se pună la adăpost în siguranță!

          KISC este locul de vis al fiecărui cercetaș, iar mie mi s-a împlinit acest vis…