Sunt doar câteva motive pentru care orice cercetaș își dorește să meargă cel puțin o dată în viață în Elveția, la Centrul Cercetășesc Mondial din Kandersteg (KISC), dar o dată ajuns la centru găsești o mulțime de motive să te reîntorci.
În această vară o patrulă de exploratori din CL Roșu, împreună cu liderul lor, au pornit să cutreiere munții elvețieni și să descopere KISC. Mai jos regăsiți poze și testimoniale din partea exploratorilor, iar AICI o recomandare din partea Emiliei, lider însoțitor, pentru cei care doresc să meargă la Kandersteg.
TUDOR TEODORESCU , explorator CL Roșu, patrula “Lupii neînfricați“
În cadrul campului desfășurat la KISC, spiritul Scout este pus pe prima poziție, întrucât este o experiență ce este oferită de cercetași pentru cercetași. Toți cei care lucrează acolo vin din pura dorință de a socializa cu alți cercetași din întreaga lume, astfel în niciun moment nu am simțit că cei din jurul meu fac altceva decât ce își doresc cel mai mult.
Am descoperit că a fi cercetaș înseamnă, in fapt, capacitatea fiecăruia să facă parte într-un lucru mai mare, mai întreg. Fiecare activitate din KISC lucra cu întreaga patrulă, nimeni nu a fost exclus. După cină, aveai oportunitatea de a vorbi cu celelalte patrule din alte colțuri ale lumii. Fiecare dintre noi ne-am construit un fel de “rețea internațională” de prieteni, lucru exclusiv unui camp international. Momentul de maxima trăire l-am avut in seara pe care am petrecut-o împreună cu un grup de italieni. Deși nu vorbeau engleză, am reușit să ne înțelegem, astfel am dansat și cântat fără nicio reținere preț de câteva ore bune, in final arătându-le și câteva cântece românești, ce au fost foarte bine primite.
Din cele 7 zile petrecute în KISC, 4 le-am rezervat hike-urilor. Deși nu au fost, după părerea mea, trasee ușoare, lucrul care m-a determinat să merg mai departe au fost peisajele, ce se înfrumusețau pe măsură ce urcam mai mult. Dacă mi-ar fi zis cineva acum câțiva ani că voi ajunge să înving Alpii elvețieni, nu l-aș fi crezut. Am reușit să îmi întrec limitele, fără ca acest lucru să îmi epuizeze toate resursele fizice și psihice.
Întregul camp este o experiență unică, din care am extras doar momente minunate de înțelegere reciprocă și distracție. Sunt sigur că nu o să uit niciodată de KISC și, totodată, o să îmi reamintesc mereu de toți oamenii cu care am avut oportunitatea sa fac cunoștință.
ANDREEA BUNEA, CL Roșu
Plecarea la centrul internațional de cercetași din Kandersteg a fost o experiență ce a oferit câte puțin din toate. Am învățat multe despre mine, despre cei din echipa mea și despre cercetași din toate colțurile lumii pe parcursul acestei aventuri. Am învățat că îmi pot depății limitele, că pot fii răbdătoare, că pot să ajut mai mult de cât o fac de obicei, dar și că mai am multe de schimbat la mine.
Din punct de vedere social, ne-am distrat cu cercetași de peste tot din lume, am făcut schimb de impresii, schimb cultural, și am învățat ceva de la fiecare, cum ar fi să fim mai organizați și mai darnici. Toate acestea nu se puteau desfășura fără spiritul cercetășesc, prin care am învățat să ne ajutăm, să ne așteptăm camarazii și să avem încredere în ei.
Am avut ocazia de a petrece puțin timp din programul nostru și cu voluntarii de la KISC, pe care i-am ajutat cu drag și cărora le datorăm foarte multe mulțumiri pentru munca depusă, căci datorită lor experiența noastră a fost completă. Provocarea fizică pe care o impune această excursie în Alpi nu este pentru oricine, din perspectiva mea traseele fiind destul de grele, însă cei care reușesc să atingă scopul final caștigă răbdare și încredere în sine, învățând că ai nevoie de timp pentru a ajunge la un obiectiv înalt.
Voi reflecta asupra momentelor în care deși ne era greu, am ales să mergem mai departe și nu am regretat, asupra persoanelor pe care pentru o perioada scurtă de timp le vedeam și le salutam în fiecare zi, și nu în ultimul rând, asupra peisajelor rupte dintr-un paradis pe care acest oraș ni le-a oferit. M-aș întoarce cu drag la KISC pentru a trăi din nou această experiență, nu numai în calitate de cercetaș, dar și ca voluntar.
TEODOR CÎRSTOCEA – explorator CL Roșu, patrula “Lupii neînfricați”
Pentru mine de neuitat în săptămâna petrecută la Kandersteg a fost ca cercetașii veniți din toate colțurile Pământului erau nerăbdători să își arate prietenia față de grupul nostru. Primii care ne-au abordat au fost cercetașii americani din Uttah alături de care am petrecut clipe de neuitat, atât 
la KISC cât și la Oeschinenhutte. Fotografia cea mai neobișnuită nu îi reprezintă pe ei, ci rucsacii lor aliniați intr-o ordine desăvârșită, chiar înainte de plecare. Am înțeles că “Scouts for Boys” sunt într-adevăr GATA ORICÂND !!!
Nu voi uita căldura sufletească de care m-am simțit înconjurat timp de o săptămână la KISC.
Mulțumim lui Russ și lui Tom pentru Hike-uri memorabile, pentru încurajări și încredere. Fără ei , The Pinkies, nu am fi ajuns la Bunderspitz 2546 m și nici la vârful Gällihore, 2248 m! Am fost bucuros să aflu că din echipa de “Pinkies” fac parte și 3 cercetaşi români: Diana, Ana şi Adriana. Felicitări pentru munca pe care o faceți în fiecare zi!!!
Ca ultim lucru, mi-am dat seama că cercetășia te învață să-ți depășești limitele, iar uneori frica în fața furiei naturii. (Seara internațională din 20 iulie a fost întreruptă de o ploaie violentă, cu grindină, cum eu nu am mai văzut. Cercetașii au reușit să se pună la adăpost în siguranță!
KISC este locul de vis al fiecărui cercetaș, iar mie mi s-a împlinit acest vis…
