Cu drag și bucurie vă anunțăm că am nominalizat, pentru prima dată în istoria organizației, un candidat pentru poziția de Youth Advisor pentru Comitetul Mondial. Iar dacă nu ești lămurit(ă) deja, acest fapt subliniază și mai tare pașii activi pe care îi face organizația pentru a se alinia și a pune în practică Planul Trienal 2021-2024, implicând tinerii la toate nivelurile organizației.
Te invităm să citești în continuare acest articol stil interviu pentru a o cunoaște mai bine pe candidata pe care am propus-o pentru această poziție.
Credem în Tineri – Primul candidat nominalizat de ONCR pentru rolul de Youth Advisor pentru Comitetul Mondial Scout
Publicat pe de Flori Iacobescu
Delegații ONCR la Conferința Mondială Scout și Forumul Mondial de Tineret Scout
Publicat pe de Flori Iacobescu
În august 2021, va avea loc a 42-a Conferință Mondială Scout și a 14-a ediție a Youth Forum, evenimente ce vor reuni delegații din 172 de organizații naționale de cercetași și parteneri globali, pentru a contura viitorul mișcării de tineret. ONCR va fi reprezentată la Conferința Mondială Scout (World Scout Conference) de următorii delegați:
- Anca Burlacu – Delegat
- Elena Lupoaea-Petrea – Delegat
- Flori Iacobescu – Delegat
- Florina Pauleti – Delegat
- Oana Ghiocea – Head of Delegation
- Sabina Grigore – Delegat
alături de observatorii: Ana-Maria Oltean, Andreea Scrioșteanu, Bianca Neșiu-Bedreag, Diana Slabu, Radu Constantin Grădinariu și Tudor Dărăban.
Continuă să citești “Delegații ONCR la Conferința Mondială Scout și Forumul Mondial de Tineret Scout”Hai să dezvoltăm cercetășia împreună: Alătură-te echipei Departamentului Internațional!
Publicat pe de Oana
Oare v-ați gândit vreodată cum ar arăta cercetășia dacă ea ar fi luat naștere în România și ar exista doar aici? Norocul care a dat peste noi este că ea există și în România, dar beneficiază de caracterul internațional ceea ce ne oferă oportunități și o bogăție interculturală nemaipomenită.
Departamentul Internațional este echipa care ne reprezintă la nivel internațional și care totodată aduce mai aproape de noi acest atribut al mișcării cercetășești.
Continuă să citești “Hai să dezvoltăm cercetășia împreună: Alătură-te echipei Departamentului Internațional!”Keep in contact – workshop pentru lucrătorii de tineret
Publicat pe de Oana
Anul trece, atelierele rămân! Nu neapărat doar în amintirile participanților, întrucât informațiile trec în sfera internetului, la dispoziția tuturor.
Între 24 octombrie și 1 noiembrie a avut loc în Cehia un workshop de improvizație prin contact, punând dansul în prim plan ca facilitator al comunicării. Trainingul a fost despre cum să primim și cum să dăm înapoi, schimbând greutatea corpului în funcție de cel cu care comunicăm, învățând astfel să ascultăm și cum să ne facem înțeleși, autodescoperindu-ne pe parcurs.
Acest tip de comunicare poate fi aplicat de către lucrători de tineret, facilitatori și educatori în activitățile pe care le propun, oferind un plus de autenticitate activităților.
Toate aceste lucruri le-au învățat cei care au fost prezenți la workshop, însă informațiile nu se opresc acolo. Organizatorii au asamblat experiența tuturor și au pus-o în 6 video-uri accesibile via Youtube prin care să răspândească această tehnică de învățare.
Video-urile cu cele 6 exerciții din cadrul workshopului se găsesc în playlistul de la acest link, fiind acompaniate de o compilație video a momentelor care au creat atmosfera magică a acestuia.
Participanții și-au exprimat în scris experiența trăită cu mult drag. Mai jos regăsiți experiența participantei noastre românce, Cătălina Călugărici – CL ”Adormirea Maicii Domnului”, București:
”Când m-am înscris pentru acest proiect am crezut că va fi o experiență diferită comparativ cu orice am făcut până atunci și de aceea am văzut această oportunitate ca o aventură personală. Am aflat că este vorba despre dans, una dintre pasiunile pe care nu le-am explorat înainte. Am venit dintr-o lume complet diferită, aceea a voluntariatului. Una minunată, dar la orice alt workshop sau training la care am mai participat, nu m-am focalizat niciodată pe nevoile mele, mă pregăteam să mă formez ca facilitator. Scopul era să devin pe cât de bună pot la asta. În final pot spune că am avut dreptate, a fost ceva complet diferit.
Fiind acolo, într-o altă țară, pentru nu puțin timp, cu atât de multe culturi diferite la un loc, diferite religii, opinii, obiceiuri, în mijlocul naturii, complet deconectată de orice rutină, a fost unul din momentele când am simțit că trăiesc în prezent. A fost minunat să am oportunitatea să văd ce înseamnă să fii acolo.
Am avut de asemenea șansa să cunosc niște oameni absolut fascinanți care m-au inspirat. Oameni pe care i-am atins, cu care am împărtășit emoții și cu care am dansat. Oameni care m-au învățat lecții valoroase și pe care îi voi purta cu grijă în inima mea. Oameni la care mă voi gândi cu zâmbetul pe buze.
Printre lucrurile care m-au pus pe gânduri în acest val de energie pot descrie trei imagini. Imagini pe care vreau să le dezvolt în viitor, pe care vreau să le transform în proiecte și pe care vreau să le împărtășesc cu alții.
1. Corpul nostru este oglinda perfectă a personalității noastre. Arată sistemul nostru de valori, modul în care gândim și conexiunea noastră cu lumea înconjurătoare.
2. Simțul atingerii pe care îl avem de când ne-am născut ne poate ghida în mai multe moduri decât ne-am putea imagina. Nu este doar despre sexualitate sau invadarea spațiului personal. A atinge pe cineva și a avea chimie cu persoana respectivă este de neprețuit și ar trebui pusă în valoare.
3. Liniștea este perfectă. A te bucura de ea, a dansa pe sunetul liniștii și a-ți exprima emoțiile fără niciun pic de zgomot este divin.
Am cu mult mai multe lucruri de spus, dar sperând că am spus esențialul așa cum pot mai bine, vreau să transmit un mesaj important: MULȚUMESC! Mă simt îmbogățită.”
Sperăm că experiența trăită prin ochii Cătălinei să vă convingă să dați o șansă acestei experiențe din care veți ieși cu siguranță, ca și ea, mai bogați.
Learning by Playing – Workshop Catalonia
Publicat pe de Oana
Nu știu cum s-a întâmplat, dar de când sunt la cercetași am fost norocos să particip la două traininguri extraordinare de facilitare jocuri – unul cu formatori cercetași și altul cu formatorii de la Fundația Noi Orizonturi.
În descrierea trainingului “Learning by Playing” (crearea de jocuri educaționale) se spunea că este câte un participant din 20 de țări și 5 din Spania, iar selecția se face pe baza motivației. Nu știu dacă a fost ce am scris la motivație sau am fost singurul care a aplicat, dar am primit confirmarea de participare.
Am sperat totodată să am noroc în continuare și să mă duc la un training extraordinar.
Așteptările mi-au fost depășite când m-am lovit de realitatea de zi cu zi a trainingului. Pentru că fondurile alocate acestui proiect au fost mai mici decât cele necesare, formatorii au păstrat sesiunile de creare de jocuri și au taiat din cele de relaxare.
Cu toate acestea, au reușit să ne facă să ne jucăm de dimineața până seara și să ne țină concentrați la ateliere prin talentul, pregătirea și energia pe care au imprimat-o grupului.
Dacă celelalte două traininguri la care am participat au fost de facilitare de jocuri, acesta a fost despre crearea de la zero a jocurilor educaționale.
În primele două zile am învățat primii pași despre acest lucru prin jocuri, simulări și debriefing-uri conduse elegant de formatorii Pavel Vassiljev si Olalla González (Shokking Group International) împreună cu Adrià Bob (venit din mișcarea cercetășească) și organizatorii Ares si Carles de la Vibria Intercultural.
Unele jocuri ne-au facut să râdem, altele să ne gândim la modul în care vedem și acționăm în viața reală sau să ne provoace sentimente puternice la propriu când am participat la un joc de simulare într-o dimineață la micul dejun.
Punctul culminant a fost însă crearea unui joc pe teme alese de participanți. În dimineața celei de a treia zile ne-am împărțit în 5 echipe pe baza temei alese și până în următoarea zi dimineața (la propriu pentru unele echipe) am creat un joc (titlu, obiective de învățare, instrucțiuni de joc, participanți, materiale).
Echipa din care am facut parte a ales sa facă un joc despre “Gândire critică”.
În ziua a patra, toată ziua, am testat jocul pe colegii noștrii și pe alți invitați (lucrători de tineret) din Catalonia și am participat la jocurile celorlalte echipe. Nu am crezut ca va fi atât de intens să facilitez un joc, să fac debriefing, să mă joc, să particip la debriefing-uri, să primesc și să dau feedback-uri o zi întreagă.
Ultima zi a fost dedicată integrării feedback-urilor primite la testarea din ziua precedentă și crearea versiunii îmbunătățite a jocurilor.
Am avut de asemenea și o sesiune despre echipa în care ne-am împărtașit trăirile din cele două zile în care am lucrat ca o echipă și am tras concluzii cu ce ar trebui să facem mai bine următoarea dată când lucrăm la un joc într-o echipă.
Mi-a plăcut în mod special această sesiune pentru că m-a ajutat să “închid” emoțional lucrul cu echipa, iar colegii mi-au dat unele sfaturi foarte folositoare.
În fiecare zi am plănuit să fac o ieșire mai lungă în natură cu colegii, dar nu am putut, pentru că ziua începea devreme și pauza mai mare era doar la prânz. La petrecerea din ultima seară însa, am aflat ca Stoyan, un coleg din Bulgaria, avea de gând să se întoarcă la Barcelona pe un traseu mai turistic trecând peste munții Montserrat până la Mănăstirea Montserrat și de acolo cu trenul la Barcelona.
Am plecat cu el următoarea zi dimineață după câteva ezitări pentru că cerul era înnorat până deasupra munților și începuse să plouă. Nu am regretat că am mers deși eu nu am fost pregătit fizic pentru ce a urmat. Am făcut 5 ore pe un traseu de 13 kilometri cu dealuri, văi și pe munte cu pantă foarte mare.
Am ținut însă pasul cu Stoyan, pentru care traseul părea ca o plimbare obișnuită, pentru că altfel riscam să nu ajungă la timp la avion.
Am încheiat călătoria împreună în Piața Catalonia din Barcelona la autobuzul pentru aeroport.
În afară de trainingul efectiv, am avut parte și de o surpriză plăcută neprogramată. A fost primul training unde am văzut ce înseamnă “graphic recording” și “graphic facilitation”. Olalla (se pronunta Olagia), care a înregistrat grafic trainingul și ne-a făcut viața mult mai ușoară celor care învățam vizual, ne-a ținut într-o seară un atelier extraordinar de “graphic recording” și “graphic facilitation”.
Trainingul a fost într-adevar mai plin de viața când l-am vazut reconstituit pe hârtie și colorat.
Mulțumesc!
Articol redactat de Marius Mutu – CL ”Cercetașii Marini”, Constanța
O vizită la KISC începe cu un an înainte!
EMILIA Cirstocea, Lider Exploratori – CL Roșu București
Aventura noastră cercetășească din săptămâna 15-20 iulie 2018, a început imediat după ROJAM , cînd, făcând bilanțul anului cercetășesc 2017, al împlinirilor și al lucrurilor care trebuie aduse la un alt nivel în CL Roșu, am planificat vizitarea KISC (Kandersteg International Scout Centre). Părea mai mult un vis decât o realizare posibila … Atunci am întâlnit-o pe Andreea Anghelea, întoarsă de curând de la KISC unde petrecuse jumătate de an ca “Pinkie”. Ei îi datorăm succesul acestui camp internațional pentru ca ne-a informat, ne-a încurajat , ne-a sfătuit și susținut în pașii care au urmat. Am apreciat munca ei de AMBASADOR KISC și acum ne alăturăm și noi prin modesta noastră experiență celor care pot oferi un sfat bun!
Cunoscut fiind faptul că Elveția este o țară “very expensive”, teama de a nu putea estima corect costurile pentru o săptămână la KISC ne-a cam descurajat la început. Am urmat pașii importanți : constituirea grupului dispus să plece, asumarea de roluri fiecaruia pentru a comunica cu Pinkies de la KISC, rezervarea locuri în cabană, biletele de avion Buc. –Milano, biletele de tren pe ruta Milano-Domodossolla și retur.
Am ales să nu stăm la cort, având în vedere complicațiile privind transportul materialelor, dar și vremea posibil neprielnică, soluția cea mai …comodă, care s-a dovedit și cea mai potrivită grupului nostru a fost cazarea la “OLD CHALET”. Trebuie să se știe că starea de curățenie impecabilă, apa caldă în permanență și promptitudinea echipei administrative ne-a uluit .EXCEPȚIONAL raportul calitate preț!!! Cercetașii români au privilegiul de a fi cazați cu o reducere substanțială, de 50% la cazare.
Revăzând acum lista cheltuielilor, apreciem în plus fi-e-care sfat prețios primit din partea Andreei, sfat necesar pe care l-am urmat întocmai.
Poate că analiza de preț de mai jos va ajuta alți cercetasi români să ajungă acolo, împlinindu-și un vis considerat imposibil. Le urăm succes și suntem GATA ORICÂND să le împărtășim din experienta traita!
Calendarul pregătirilor noastre a arătat așa:
| Perioada | Activitate | Preț |
| Sept. 2017 | – confirmarea rezervării locurilor la cabana (Old CHALET = 6 nopți cazare) în perioada disponibilă (15-20 iulie 2018) | |
| Oct. 2017 | – Bilete avion procurate din timp (Ruta Buc. –Milano și retur) | 151 euro/pers., inclus bagaj cală +5euroX2=transport Aeroport Bergamo-Gara Milano-Centrale. |
| Noiembrie-martie | – Întâlniri ale grupului și discuții la telefon cu Andreea Anghelea privind: tipul de activități pentru care urma să facem booking-ul, dificultatea traseelor, variantele de mâncare pe care urma să le alegem. – Am optat pt. MD si CINA pt. a face cât mai multe trasee și s-a dovedit alegerea cea mai bună!!! | ECONOMII + Fundrasing =
EXCHANGE |
| 1 martie 2018 | – Booking-ul activităților KISC (vezi broșură site KISC) | |
| aprilie 2018 | – confirmarea tuturor ACTIVITĂȚILOR ALESE și PRIMIREA NOTEI de plată (care include mic dejun și cina , cf. alegerii noastre ). | 215 CHF/pers |
| 1 mai 2018 | – Rezervare online pentru tren Milano –Domodossola-Brig –Kanderstag și retur, (*nefiind posibil acest lucru inainte. ) | 120Euro/pers. |
Cheltuieli obligatorii cu actele necesare ieșirii din țară: aprox. 200lei/300lei
| – Pașaport (temporar) = 100lei (se poate călători și cu CI) – Asigurare minor/adult =24 lei/36 lei – Procura notariala /minor = 50-60lei – Materiale promo cercetășești (seara internațională) = eșarfe, badge-uri, prod. tradiționale (după posibilități) | · SUMA TOTALĂ: aprox. 271 euro + 215 CHF + 10 euro + 200lei/300lei = 570 euro + Bani de buzunar (Scout SHOP-KISC) = 200CHF
|
CE NE-A OFERIT ACEASTĂ EXPERIENȚĂ SCOUT?
- Trăirea efectivă și continuă la KISC a stării de a fi cercetaș, în spiritul valorilor scout, alături de alți tineri sau adulți asemenea nouă, veniți aici din toate PĂRȚILE LUMII: America /Alaska, Australia, Franța, Italia sau Elveția.
- Curiozitatea și răbdarea de a ne DESCOPERI CULTURA, TEMPERAMENTUL , DE A NE ASCULTA fiecare poveștile de cercetași. (Ex. Schimbul de însemne cercetășești, cântatul împreună “La multi ani!” fiecare în limba sa, dar toți într-un glas la Seara internațională)
- Descoperirea în fiecare zi a unui aspect de viață specific Confederației Elvețiene care îți arată că bunăstarea unei nații se clădește doar pe MUNCA ASIDUĂ, RESPECT al TRADIȚIILOR și VIZIUNEA LUCRULUI BINE FĂCUT, neuitând niciodată nevoile firești de viață ale semenilor ( ex. Trenurile transportă mașinile cetățenilor spre locurile de destinație pentru a reduce poluarea, pentru a câștiga timp; gunoaiele sunt obligatoriu selectate, activitate încurajată și la KISC , se vede clar că există un consum efficient al resurselor naturale căci lemnul și piatra sunt soluția viabilă a acestui habitat, întreținere admirabila a infrastructurii, POTECILE montane sunt perfect întreținute prin serviciul comunitar și prin voluntariat, respectul față de tradiție , vizita la Kaserie, la 1980 m altitudine oferindu-ți dovada clară a corectitudinii fiscale, respectul față de proprietatea individuală și, mai presus, față de OAMENII care rămân în comunitate și după ce vârsta le reduce din forța de a fi activi social etc.)
- Bucuria de a păși pe urmele lui B.P., de a da timpul înapoi și a înțelege dimensiunea actuală a Mișcării Scout și potențialul de schimbare prin găsirea de soluții problemelor globale .
- Performanțele fizice din timpul hike-urilor, profunzimea trăirilor, autocunoașterea și empatia. (ex. Curajul nebănuit ne-a condus spre înălțimi pe trasee de dificultate 2, de un pitoresc care îți taie respirația)
- AVANTAJUL de a pleca de la KISC cu un reper valoros al Mișcării Scout -DISCIPLINA – care te va ajuta în ceea ce faci ca cercetaș , odată întors în centrul tău local.
Pentru toate acestea , BUCURIA mea a fost deplină!
International Work Party 2018 la KISC
Publicat pe de Administrativ
We didn’t live the dream, we just try it
Pot să spun că deja m-am obisnuit cu site-ul Departamentului Internațional și simt nevoia să-l verific cel puțin odată la două săptămâni. Sunt multe oportunități interesante, însă în urmă cu 2 luni una anume mi-a atras cel mai tare atenția, așa de tare încât am renunțat timp de o săptămână la facultate pentru a putea participa la International Work Party (eveniment organizat de Kandersteg International Scout Centre, din Elveția).
Primul gând pe care l-am avut în minte a fost reclama la ciocolata Milka (sau mai degrabă munții din fundalul reclamei) combinată cu culoarea roz. De ce roz? Datorită celebrilor Pinkies (staff-ul KISC) care își trăiesc visul și pe care mulți cercetași îi invidiază, inclusiv eu. Tocmai de aceea am aplicat la International Work Party, fiind ocazia perfectă să fi și tu acolo în visul roz pentru o săptămână. Ce presupune mai exact un Work Party? Presupune câteva zile de muncă cot la cot cu Pinkies și încă câteva zile libere în care te poți bucura de zonă și de activitățile organizare de KISC și nu numai. 
Cum am coborât din tren nu au trecut mai mult de 30 de secunde și am văzut indicatorul care ne arăta direcția în care trebuie să mergem. Ajunși pentru prima dată la centru nu știam unde să mergem, așa că norocul nostru e că văzusem un grup de oameni (vreo 15) într-o bucătărie de vară. Dintr-un oarecare motiv am simțit că acolo trebuie să mergem și noi. Zis și făcut! Am nimerit la prima seară în care participanții la IWP socializau și se distrau. Cred că în aceeași încăpere erau oameni din cel puțin 15 țări și este incredibil sentimentul pe care îl ai atunci când vezi cum oameni total diferiți reușesc să se simtă bine unu lângă altul având un singur numitor comun, cercetășia.
KISC-ul în sine ne-a surprins pe amândoi, cu atât mai mult cu cât este prima dată când pășim pe acest “pământ”. Am fost cazați în camera BSA (Boy Scouts of America), care este una dintre cele mai mari încăperi din Old Chalet. Aici toate camerele au nume de organizații cercetășești din diferite țări. Există inclusiv Romanian Room.
Prima zi oficială de Work Party a fost și prima zi liberă, așa că am luat-o la pas spre lacul Oeschinensee. Cu toate că diferența de altitudine a fost destul de mare, hike-ul a fost unul ușor și a avut mai mult rolul să ne destindă. A fost o zi în care ne-am relaxat și am încercat sa spargem gheața. Să spargem gheața între noi, participanții, nu gheața de pe lac. Seara ne-am întors la centru și ne-am adunat cu toții în Main Hall, participanții IWP și Pinkies, pentru a ne cunoaște mai bine. A fost o sesiune de bonding foarte interesantă în care am aflat mai multe unii despre alții.
În sfârșit, am ajuns să facem lucrul pentru care am venit mai mult de 1000 de kilometri, și anume să muncim. Prima zi de lucru a fost afară, iar departamentul Grounds (cel care se ocupă de tot ce înseamnă infrastructură outdoor) s-a ocupat de organizarea noastră. Partea plăcută este că în toate zilele am fost acompaniați de Shorties (Pinkies care sunt short term staff). Ne-am împărțit în 3 grupe: una care a construit niște bănci, alta care a demontat și a mutat niște pavilioane mari și încă una care a cărat lemne din pădure. Următoarea zi am lucrat tot afară, iar sarcinile erau similare cu excepția faptului că nu am mai cărat lemne, ci am mutat niște mobilă. După două zile de lucrat afară și de arsuri solare, am avut oportunitatea să lucrăm și în interior, așa că în cea de-a treia zi muncitoare, cei din departamentul House ne-au coordonat și ne-au pus să facem curățenie, atât daily cleaning, cât și generală (deep cleaning). Este incredibil cât de fain poate să fie să freci rosturile între faianță cu o periuță dacă ai cercetași lângă tine! Ultima jumătate de zi de lucru am mers iarăși afară și am ajutat cu toții, de această dată, să mutăm lemnele din pădure.
Am fost foarte energici când munceam pentru că eram acompaniați de muzica de la boxă, dar și de discuțiile pe care le aveam între noi. Programul nostru zilnic era următorul- 7:30 micul dejun. Apoi la 8:30 trebuia să fim pregătiți pentru muncă. La 12 era prânzul, iar la 13-14 reluam munca. La 18 era cina, iar apoi făceam activitățile planificate de către organizatori. Într-o seară am avut meciul de fotbal IWP vs Pinkies. Scorul nu este relevant, dar ce pot să spun este că ne-am distrat pe cinste. În altă seară s-a mers la saună. Dar în fiecare seară White Kitchen, locul destinat participanților IWP pentru socializare, era plină de oameni, muzică, voie bună și povești.
După ce am terminat ultima zi de muncă eram foarte bucuroși că urma să sărbătorim munca depusă organizând un party. Petrecerea a durat destul de mult, însă partea bună era că următoarea zi puteam să ne trezim la ce oră voiam. În penultima seară am avut o cină specială cu Pinkies în care am mâncat fondue, un fel de mâncare renumit în Elveția, apoi am ajutat la bucătărie.
În restul săptămânii am mai avut foarte multe activități, iar printre acestea s-ar număra: mini hike-ul până la o cascadă în apropiere, mai multe plimbări prin sat, dar și un concurs de hitchhiking până în Berna (o oră și 30 de minute pe Google Maps, cam 3 – 4 ore în cazul nostru).
Kandersteg ne așteaptă
KISC oferă anual foarte multe evenimente, iar staff-ul de acolo de-abia așteaptă să cunoască participanți din cât mai multe țări. Am aflat în timpul șederii noastre la KISC că este ceva normal ca țări precum Olanda, Spania, UK să își organizeze propriul work party și să vină cu un grup de cercetași timp de o săptămână în Kandersteg. Nu a durat mult până să îmi imaginez cât de tare ar fi ca și România să aibă propriul work party, așa că lansez acum provocarea: Oare reușim să avem propriul work party? Romanian Work Party la KISC? Pe lângă asta, am aflat că este mult mai ușor să devii Pinkie decât se crede. Tot ceea ce trebuie să ai, pe lângă câteva acte și documente, este o motivație foarte bună și un CV cercetășesc. Dacă ești interesat să faci voluntariat în roz la KISC, găsești mai multe detalii aici.
Acestea fiind spuse, suntem siguri că ne vom reîntoarce la KISC curând.
Maria Eremia – Centrul Local “Roșu” București
Mihai Borșu – Centrul Local “Licos” Timișoara
Messengers of Peace Heroes Ceremony 2017
Publicat pe de Oana
Salutare! Mă numesc Oana Mitruț și aș vrea să împărtășesc ceva cu voi…
Până în acest weekend care tocmai a trecut, nu știam exact ce înseamnă Messengers of Peace (MoP). Știam, desigur, date generale, cu atât mai mult, cu cât aria Diversității din cadrul RoJam 2.017 a fost realizată datorită unui proiect scris și sponsorizat prin MoP. Dar nu știam, de fapt, că este o rețea ce conectează oameni, cercetași din toată lumea, care fac lucruri remarcabile pentru comunitatea lor. Mai mult decât atât, această rețea își onorează Mesagerii Păcii și își încurajează toți beneficiarii și persoanele implicate să răspândească mai departe mesajul Păcii.
Ce legătură are asta cu organizația noastră? Ei bine, între 2-3 decembrie, am fost invitată ca reprezentant al ONCR în Malaezia, în Putrajaya. Acolo, am cunoscut în jur de 30 de Cercetași din toată lumea, care și ei, ca și mine, și-au reprezentat organizația. Mai mult decât atât, dintre aceștia, 10 Cercetași din diverse colțuri ale lumii au fost chemați să primească recunoașterea de #Hero pentru munca pe care au depus-o în cultivarea păcii. Țările recipiente sunt: Kenya, Mexic, Peru, Turcia, Ucraina, Kazakhstan, Indonesia, Sudan, Madagascar și România.
Pe lângă ceremonia de premiere, am avut parte si de workshop-uri de public speaking si leadership, dar si de pilule informaționale legate de proiectele mari și resursele WOSM disponibile pentru continuarea implementării de schimbări impactante. România a fost recunoscută pentru munca pe care a depus-o în direcția integrării Diversității ca valoare intrinsecă în povestea de ansamblu a educației pe care o oferă Cercetășia. Eu am avut onoarea de a vorbi despre acest demers, pe care acum îl reprezint. Sunt recunoscătoare ONCR-ului, oamenilor care au făcut posibilă realizarea Nebuloasei Oglinzilor din RoJam, și mai ales Cercetașilor care secundează o politică deschisă, incluzivă și pacifistă pentru viitorul organizației noastre. Acest eveniment reprezintă doar un început pentru ceea ce îmi doresc de la mine ca și Cercetaș, ca și cetățean al României și al globului, întrucât familia pe care am regăsit-o în Malaezia m-a inspirat și mi-a reamintit că munca unui Cercetaș nu se termină niciodată și într-adevăr are impact și valoare incomensurabilă. Recomand o astfel de experiență, întrucât este important să te poți vedea în schema largă, alături de voluntari care au răspuns unor nevoi imediate din jurul lor, fără teamă și fără rezerve. M-am întors cu o desagă plină de inspirație și motivație, după ce am ascultat poveștile celorlalți eroi: Pauline din Kenya, care luptă pentru drepturile femeilor și oferă alternative de viață pentru victimile mutilărilor genitale, sau Sarabamon din Sudan, care se asigură că măcar 70 de copii din comunitatea lui nu sunt convinși de rebeli să lupte cu o armă în mână și, în schimb, au o bicicletă la dispoziție cu care să poată merge 20km până la școală… și multe alte povești care au vorbit despre forță și comunitate! Am mai învățat că oricât ne-ar plăcea să credem că „eu” nu are destulă putere să schimbe ceva, este o iluzie de care ne-am agățat până acum. De fapt, de la noi pornește scânteia care va aprinde lumina iubirii și a păcii. Și-atunci, de ce să nu facem tot ce ne stă în putință pentru a o da mai departe?
De aceea, în această idee, concluziile pe care le-am adus înapoi sunt acelea că deși mai avem enorm de muncă în direcția Diversității și Incluziunii, acest drum pe care pornim împreună, ca membri ai unei comunități ce împărtășește aceleași valori, ne va ajuta să contribuim la cultivarea păcii… Și ne va mai ajuta să oferim șansa educației prin Cercetășie tuturor persoanelor care își doresc acest lucru, primindu-i cu brațe, inimi și minți deschise, pentru ca doar laolaltă să lăsăm lumea măcar un pic mai bună decât am găsit-o!
Articol redactat de Oana Mitruț
With.In Nature
Publicat pe de Oana
With.In Nature
Plecat să găsesc natura exterioară, am găsit-o pe cea interioară
Totul a început cândva în luna iunie, cu mine stând lângă geam și gândindu-mă ce voi face în timpul verii. Staff la RoJAM – sună interesant, camp de centru local – și mai bine, dar parcă tot lipsește ceva, acel ceva care să mă facă să spun „Wow! Vara asta chiar a fost nemaipomenită”. Așa am găsit pe site-ul Departamentului Internațional al ONCR acest training course. Danemarca – țară frumoasă, erasmus+ – interesant, costurile de transport acoperite – nici nu se poate mai bine. Fără să stau prea mult pe gânduri am aplicat și am avut surpriza să fiu selectat a fi unul dintre cei 24 de participanți din 12 țări diferite (Câte 2 din fiecare țară).
Unde trebuie să merg? Insula Bornholm, Danemarca. Trebuie să recunosc că nu am mai auzit vreodată de acest loc, iar la o simplă căutare pe google pare o insulă oarecare fără nimic special, înafară de coasta stâncoasă și un castel. Totuși pare un loc în care natura încă are un cuvânt de spus, că doar despre asta este vorba în tot training-ul, despre natură.
Circul – Sufletul locului
Ajuns în Copenhaga seara târziu și obosit mă duc direct la hostel-ul la care mi-am rezervat un pat, însă nu înainte să îmi fac o primă super impresie despre acest oraș al bicicletelor. Ziua următoare mă duc direct la gară unde trebuie să iau trenul care urmează să ma ducă în portul din Ystad, Suedia. Pe tren am mai întâlnit participanți. Cum i-am recunoscut? Erau singurii din tren care aveau rucsac și izopren… mai simplu de atât nici că se poate :)) . În Ystad am luat ferybotul care ne-a dus în superba insulă Bornholm.
Încercând să ne dumirim pe autobus unde trebuie să coborâm o fetiță de aproximativ 12-13 ani vine la noi și ne întreabă, într-o engleză perfectă, dacă suntem participanți în proiectul erasmus+ . Ea devine ghidul nostru până la locație, iar pe drum aflăm că tatăl ei, Mikkel, se va ocupa de logistică și de mâncare. Ce mică e lumea! sau insula în acest caz :))
Ajunși la locație aflăm că familia Pørksen, nu este chiar o familie obișnuită. Copiii (6 la număr) trebuie căutați prin copaci, adolescenții se joacă cu focul… la propriu, iar întreaga familie locuiește pe un teren de 10 hectare, pe care, printre altele găsești o casă în copac (în care am și dormit o noapte), un cort teepee de vreo 10 metri înalțime, o mulțime de echipamente de circ pe care copiii de abia așteaptă să le folosească în fața noastră… nimic neobișnuit. Împreună au pus bazele unui circ, care spre deosebire de alte circuri, nu pare deloc comercial, ba chiar este orientat spre copii și din câte am înțeles ei lucrează inclusiv cu copii de la școala din zonă. Cum ar fi să avem oră de circ la școala în România?
Tot acum am avut placerea să cunosc trainerii care ne vor fi alături: Bob din Spania și Dominique din Belgia și persoana care a făcut totul posibil, Jonas din Danemarca, ajutat de prietena lui Karine.
Descoperindu-mă pe mine
După câteva vorbe și activități de cunoaștere începe prima sesiune din acest training course: River of Life – ce frumos sună nu-i așa? Timp de aproximativ o oră am desenat toată viața noastră în postura unui râu, pornind de la izvor, trecând prin toate curbele, cascadele, barajele sau obstacolele acestuia și bucurându-ne de priveliștea pe care acesta ne-o oferă din când în când. Este foarte interesant cum un astfel de exercițiu îți poate schimba perspectiva!
Care sunt pasiunile mele?
Acum că am aflat cine sunt eu, și cum am ajuns să fiu aici, acum, a sosit momentul să văd ce pasiuni mă reprezintă. La o primă gândire mi-am pus în minte răspunsul standard: Cercetășia, drumețiile, ciclismul și fotografia. Dar este asta tot? au întrebat trainerii, care în următorul exercițiu în care vorbeam în perechi m-au făcut să realizez că acestea sunt doar o mică parte.
Și ce alt mod mai bun de a-ți descoperii noi pasiuni decât o seară în care Gitte (soția lui Mikkel), împreună cu copiii, ne-au învățat câteva trucuri de circ? Am reușit într-un final să jonglez cu diabolo și da… asta tocmai ce a devenit o pasiune, alături de cântatul la chitară, pasiune și abilitate de mult uitată de mine.
De la natura exterioară la natura interioară
Când m-am înscris nu am stat foarte mult să analizez numele proiectului (With.In Nature) și nu m-am gândit la ce semnificații poate avea punctul din titlu. Am plecat astfel cu gândul să descopăr natura exterioară, dar am descoperit-o atât pe cea exterioară, cât și pe cea interioară și ambele sunt la fel de frumoase!
Curios fiind să îmbin cele două naturi, împreună cu alți 5 participanți am decis să ne petrecem noaptea lângă un lac, dormind sub cerul liber cu trosnetul lemnelor care ardeau la urechile noastre. Ca în povești nu-i așa?
Trust the process!
Paradise of sensors. Așa sună următoare sesiune pregătită de Bob și Dominique, trainerii noștrii. Dar oare ce-o fi acolo? Întrebam eu în momentul în care Bob ne-a spus că trebuie să trăim experiența pe rând. Îmi iau inima în dinți și mă ofer voluntar să fiu primul. Legat la ochi intru într-o încăpere în care, urmărind cu mâinile o sfoară ajung să îmi (re)descopăr simțurile ajungând din moment în moment la alt obstacol pe care trebuia să îl percep. Nu pot transpune în cuvinte senzațiile avute. Simțeam că, cu toate că nu vedeam nimic, încrederea în traineri sau pur și simplu celelalte simțuri mă ghidau înainte. De aici s-a născut și deviza acestui training: Trust the Process!
Take action!
O mulțime de idei ne-au venit în ultimele sesiuni, așa că iubiții noștri traineri au găsit o metodă prin care să ne ajute să le și luăm acasă ci să nu le lăsăm undeva pe insula Bornholm. Fiecare participant și-a creat un obiect handmade pe care îl asocia cu toate ideile și schimbările venite în timpul cursului. Eu am făcut un fel de pălărie care, cu antenele sale de lemn prindea toată energia pozitivă din zonă. A fost o adevărată aventură să ajung cu obiectul meu acasă, în special la aeroport unde privirile erau toate ațintite spre mine și unde persoana de la security a analizat timp de câteva secunde bune pălăria mea. Bănuiesc ca asta înseamnă că antenele funcționează 😀
Ce este de fapt Erasmus + ?
Am auzit de multe ori de Erasmus + dar nu am avut ocazia să înțeleg ce este defapt. Recunosc că nici acum nu știu mai multe decât că este un program prin care UE finanțează diferite acțiuni ale tinerilor, însă s-a creat dorința de a învăța mai mult și chiar de a aplica un astfel de proiect pe viitor. Asta este cel mai frumos aspect al erasmus-ului, dintr-un proiect se nasc încă câteva. La fel s-a întâmplat și cu With.In Nature care a fost creat după ce trainerii s-au întâlnit acum 1 an jumate la alt proiect Erasmus +.
A sosit și momentul plecării când, împreună cu alți 15 participanți, așteptam pe la 5 dimineața autobusul care să ne ducă în port să părăsim natura găsită aici(cea exterioară!). Reamintindu-mi constant deviza „trust the process” pornim spre casele noastre cu o super experiență pe insula Bornholm!
De ce ar trebui să mergi și tu în proiecte erasmus + ?
Fie că este vorba de training course-uri, de camp-uri internaționale, de perioade mai lungi de voluntariat prin EVS sau de simple evenimente, experiențele internaționale iți dau încredere în tine și crează infrastructura pentru alte proiecte. Nici nu mai zic că nu vei mai avea nevoie de cazare în jumătate de europa (dacă ești prietenos 😀 )
Articol redactat de Mihai Borșu
https://www.youtube.com/watch?v=VxWDKgqku_c&feature=share
A taste of Polish, a pinch of Romanian
Publicat pe de Oana
„So there are some Polish rover scouts coming over to Romania in May. They want to meet some local rovers to do some activities together and we need to find somebody to work with them on that…”
„I’ll do it!” came out of my mouth before I even thought it through. And so i did.
A few weeks went by and I was having my first Skype call with Jakub, the Polish group’s leader, and on what better day than the 22nd of February. It was off to a fruitful start. Lists were drawn, activities were proposed and information neatly structured until something akin’ to a schedule for their visit was prepared. It was the beginning of April and everything was going absolutely great…except for the fact that it wasn’t going the way we wanted it to. A couple of phone and Skype calls later, the most amazing idea struck us: merging the polish visit with the local Rover camp, Senioriada. So, with 3 weeks till the event, we scraped lots of the original plans and, along with the organisers form Cluj, started replanning the event keeping in mind that we will have foreign attendance.
Of course, suddenly it was double the people. We had to take into account language barriers as well as the fact that they wouldn’t be familiar with the history of the location or the story of the camp. So, what happened you ask? Well, come April 28th, all the staff finally met in Rosia Montana. We looked over everything one more time before the opening and came to one conclusion: whatever will be, will be. On that note, and with lots of creativity and perseverance on hand, we started our trip through North America- the location where our story was taking place.
Three days passed with clouds, rain, fog and moments of blue sky. We hiked the hills, played games, danced in the centre of town, spoke with the locals, had debates, participated in a mass at the local church, cooked, did community service and last but not least, sang our hearts out around the fire. Was it difficult? Definitely not. Not more difficult than planning your local camp. Was it fun? You bet! With a mix of Romanians from around the country, Polish scouts and even one French rover, the entire affair felt like a mini-jamboree. No wonder everyone enjoyed it, despite most feedback starting with either the word “wet” or “cold”.
In the end, we asked people what they’re taking home and found some pretty amazing answers: positive memories, new friends, a glucose bar, a lot of good jokes, self-confidence, thoughts about new rover activities, a cold, chocolate, spiritual thoughts, new challenges, Romanian or Polish scout scarfs, stories and of course, happiness. Considering all of these, I think we wrapped-up a pretty good event, for a team that worked across country, borders and cultures via chat and Skype calls.
So come May 1st, we each we parted ways, us going back home, while our new Polish friends went on to visit our country, but not before a series of long hugs and invitations running back and forth for visiting Poland and returning to Romania. Until then, do widzenia!
Articol redactat de Ștefania Sahanschi.
× ![]()