Salutare! Mă numesc Oana Mitruț și aș vrea să împărtășesc ceva cu voi…
Până în acest weekend care tocmai a trecut, nu știam exact ce înseamnă Messengers of Peace (MoP). Știam, desigur, date generale, cu atât mai mult, cu cât aria Diversității din cadrul RoJam 2.017 a fost realizată datorită unui proiect scris și sponsorizat prin MoP. Dar nu știam, de fapt, că este o rețea ce conectează oameni, cercetași din toată lumea, care fac lucruri remarcabile pentru comunitatea lor. Mai mult decât atât, această rețea își onorează Mesagerii Păcii și își încurajează toți beneficiarii și persoanele implicate să răspândească mai departe mesajul Păcii.
Ce legătură are asta cu organizația noastră? Ei bine, între 2-3 decembrie, am fost invitată ca reprezentant al ONCR în Malaezia, în Putrajaya. Acolo, am cunoscut în jur de 30 de Cercetași din toată lumea, care și ei, ca și mine, și-au reprezentat organizația. Mai mult decât atât, dintre aceștia, 10 Cercetași din diverse colțuri ale lumii au fost chemați să primească recunoașterea de #Hero pentru munca pe care au depus-o în cultivarea păcii. Țările recipiente sunt: Kenya, Mexic, Peru, Turcia, Ucraina, Kazakhstan, Indonesia, Sudan, Madagascar și România.
Pe lângă ceremonia de premiere, am avut parte si de workshop-uri de public speaking si leadership, dar si de pilule informaționale legate de proiectele mari și resursele WOSM disponibile pentru continuarea implementării de schimbări impactante. România a fost recunoscută pentru munca pe care a depus-o în direcția integrării Diversității ca valoare intrinsecă în povestea de ansamblu a educației pe care o oferă Cercetășia. Eu am avut onoarea de a vorbi despre acest demers, pe care acum îl reprezint. Sunt recunoscătoare ONCR-ului, oamenilor care au făcut posibilă realizarea Nebuloasei Oglinzilor din RoJam, și mai ales Cercetașilor care secundează o politică deschisă, incluzivă și pacifistă pentru viitorul organizației noastre. Acest eveniment reprezintă doar un început pentru ceea ce îmi doresc de la mine ca și Cercetaș, ca și cetățean al României și al globului, întrucât familia pe care am regăsit-o în Malaezia m-a inspirat și mi-a reamintit că munca unui Cercetaș nu se termină niciodată și într-adevăr are impact și valoare incomensurabilă. Recomand o astfel de experiență, întrucât este important să te poți vedea în schema largă, alături de voluntari care au răspuns unor nevoi imediate din jurul lor, fără teamă și fără rezerve. M-am întors cu o desagă plină de inspirație și motivație, după ce am ascultat poveștile celorlalți eroi: Pauline din Kenya, care luptă pentru drepturile femeilor și oferă alternative de viață pentru victimile mutilărilor genitale, sau Sarabamon din Sudan, care se asigură că măcar 70 de copii din comunitatea lui nu sunt convinși de rebeli să lupte cu o armă în mână și, în schimb, au o bicicletă la dispoziție cu care să poată merge 20km până la școală… și multe alte povești care au vorbit despre forță și comunitate! Am mai învățat că oricât ne-ar plăcea să credem că „eu” nu are destulă putere să schimbe ceva, este o iluzie de care ne-am agățat până acum. De fapt, de la noi pornește scânteia care va aprinde lumina iubirii și a păcii. Și-atunci, de ce să nu facem tot ce ne stă în putință pentru a o da mai departe?
De aceea, în această idee, concluziile pe care le-am adus înapoi sunt acelea că deși mai avem enorm de muncă în direcția Diversității și Incluziunii, acest drum pe care pornim împreună, ca membri ai unei comunități ce împărtășește aceleași valori, ne va ajuta să contribuim la cultivarea păcii… Și ne va mai ajuta să oferim șansa educației prin Cercetășie tuturor persoanelor care își doresc acest lucru, primindu-i cu brațe, inimi și minți deschise, pentru ca doar laolaltă să lăsăm lumea măcar un pic mai bună decât am găsit-o!
Articol redactat de Oana Mitruț