Un eveniment ce a adunat cercetasi din toate colturile Europei intr-un cadru inedit, Islanda. Young Spokesperson s-a axat in principal pe a transmite o informatie corecta, folosindu-ne de mesaje cheie, indiferent de canalul de comunicare: radio, tv sau direct.
Joi 19 aprilie, terminalul BSI din Reykjavik a fost “invadat” de tineri cercetasi mandri de statutul lor. Aici a inceput calatoria. Diferitul si frumosul Islandei nu se pot descrie in cuvinte, iar cele mai reusite poze din ghidurile turistice nu sunt nici pe departe la fel de impresionante precum realitatea. Cele doua ore pana la Úlfljótsvatn (principalul centru de cercetasi din Islanda) trec mult prea repede cand te lasi furat de peisaj. Úlfljótsvatn a gazduit timp de 4 zile peste 50 de participanti de pe tot continentul (Ungaria, Spania, Franta, Germania, Finlanda, Danemarca, Portugalia si multe altele). Pe marginea lacului inconjurat de munti, in mijlocul nicaieriului, Úlfljótsvatn a fost locul in care, in ciuda diferentelor culturale, au fost legate prietenii, locul unde au avut loc schimburi de experiente si istorioare cercetasesti, dar, mai ales, cadrul in care am fost invatati bazele comunicarii in cercetasie, astfel incat sa transmitem cat mai clar si concis cine suntem si ce facem.
Centrul cercetasesc Úlfljótsvatn dispune de 5 cabanute folosite pentru activitati, pentru cantina si dormitoare. Bucataria si “produsele” ei au fost fenomenale, de la burger pana la mancaruri traditionale, mereu cu alternative vegetariene a fiecarei retete (care, ce-i drept, de multe ori i-a cucerit chiar si pe “carnivori”). Pauzele intre workshopuri au fost in permanenta insotite de prajiturele si cafea.
In prima parte a fiecarei dimineti am servit micul dejun, urmat de activitati de inviorare, unde participantii au fost invitati sa prezinte jocuri si cantece specifice organizatiei lor. Pe parcursul zilelor am fost impartiti in grupuri si grupulete numite “Oameni de zapada” (snow-men) si “Bulgari de zapada” (snow-balls) pentru a lua parte la workshop-uri intr-un mod cat mai organizat.
In cea de-a doua seara a avut loc o parada a costumelor, in care fiecare si-a asumat rolul de supererou al Social Media (Captain Com’, Camera Man, Speaky Gonzales), fiecare erou a adus produse traditionale din tara sa si a propus jocuri specifice.
Pe parcursul workshop-urilor am discutat despre comunicare in general, am vizionat filmulete de prezentare ale diverselor centre locale, pe care le-am analizat. Filmuletele au prezentat activitati de tot felul, de la camp-uri de mare amploare pana la dans in ploaie si desigur video-uri de promovare a cercetasiei. Aici ne-am focusat pe trei mari intrebari: “Ce ne-a placut?”, “Ce ne-a surprins?” , “Este o practica buna sau nu?”. Desigur un filmulet adecvat de prezentare al cercetasiei trebuie sa primeasca cate un raspuns pozitiv la fiecare intrebare si mai ales la ultima.
Discutiile in grup ne-au ajutat sa identificam diverse stereotipuri in care cercetasii sunt inclusi (grupare religioasa, copii care isi pierd vremea fara a face nimic, vanzatori de prajiturele etc) pentru ca mai apoi in mici exercitii de imaginatie sa le demontam.
Fiecare exercitiu a fost o bucatica de puzzle care in final a rezultat in a invata sa sustinem un interviu la radio, la tv, in a redacta un articol dar si in a vorbi unui public mai mult sau mai putin numeros despre cercetasi in general, dar si despre activitati locale/nationale.
Interviul radio este la fel de solicitant precum unul video, fiecare tresarire sau grimasa a fetei este sesizata in voce. Mesajele trebuie sa fie scurte, spontane si cat mai cuprinzatoare. In general secretul este sa te joci cu informatia, reporterul de obicei va pune intrebari cu multiple si vaste posibilitati de raspuns.
Interviul video pe langa cel radio pune accent pe contactul vizual, pozitia corpului si controlul asupra miscarilor intr-un mod cat mai natural. In urma unor statistici s-a observat ca ceea ce este cel mai relevant intr-un interviu reusit este comportamentul non-verbal, cu o importanta de 60%, in timp ce tonul si inflexiunea vocii sunt estimate la 33% si, in mod surprinzator sau nu, cuvintele au cea mai mica importanta, 7%.
Din punctul meu de vedere cel mai important lucru care a fost transmis in urma acestui eveniment este mesajul cheie si puterea exemplului pentru un impact mai mare. In momentul in care transmiti un mesaj trebuie sa il dezasamblezi pana la nucleu si apoi sa te folosesti de exemple concrete, in acestea interlocutorul se va regasi, drept urmare vei avea intreaga sa atentie.
Sentimentul pe intreg parcursul camp-ului a fost unul extrem de placut, de la hike-ul de cateva zeci de minute pe cel mai inalt punct din zona, la aurora boreala pana la jocurile in jurul focului in furtuna de zapada. Am invatat ca nu doar in Romania ne confruntam cu stereotipurile in care suntem incadrati si cu ostilitate, am invatat ca exista multe institutii publice sustinatoare ale miscarii scout, ca in orice camp exista mici scapari care mereu se rezolva prin comunicare si nu in ultimul rand, mi s-a confirmat inca o data un fapt deja stiut: cercetasia iti ofera oportunitati, posibilitati si un zambet permanent.
Diana Micu,
Centrul Local Alb București
