Category: Noutăți

Facem voluntariat. În timpul nostru liber sau în pauzele de la job organizăm evenimente, fi că sunt cercetășești sau nu, pentru copii sau pentru adulți. Lucrăm cu tinerii și îi asistăm pe parcursul formării lor, îi ghidăm spre o dezvoltare armonioasă și îi încurajăm să se afirme. Pe scurt, facem voluntariat.
Cum facem însă ca această muncă să fie recunoscută ca și experință în ochii angajatorului?

În această toamnă am participat la un eveniment dedicat proiectului GR-EAT Guidelines for Recognition- European Advanced Tool în Bruxelles, Belgia și care vine în ajutorul ONG-urilor care desfășoară activități de voluntariat.

Am avut oportunitatea de a lucra pe parcursul a cinci zile cu oameni din 11 țări, membrii ai unor ONG-uri mari din Europa: AEGEE / European Students’ Forum, Youth for Exchange and Understanding International, La Ligue de l’enseignement și World Organization of the Scout Movement – WOSM. Împreună am consultat publicația proiectului, am cunoscut și ascultat oameni cu experiență, am realizat încă o dată cât este de important să știi să te ”vinzi” când vânezi joburi.

În societatea actuală organizațiile de tineret au un rol important în dezvoltarea personală a tinerilor cu care lucrează, dezvoltând aptitudini și încurajând atitudini proactive. Organizațiile nu doar că oferă contextul de învățare acestor tineri, ci mai mult, îi ajută să dobandească aptitudinile esențiale îmbunătățindu-le astfel, perspectivele de angajare.

Am avut ocazia în cadrul unei sesiuni să aflăm și perspectiva unui angajator. Nu este suficient să spunem cu entuziasm că experiența ca voluntar ne-a schimbat viața și că am rămas cu prietenii pe viață. Acestea s-ar putea să nu conteze în fața angajatorului și să nu te deosebească de restul aplicanților. Am aflat că sunt de fapt patru mari elemente pe care angajatorii le cer de la aplicanți: credibilitate, precizie, învățare continuă și conștiință de sine.

Ce ne dorim să facem mai departe?

Am împărtășit experiențe în cadrul celor cinci zile de training cu oameni din diferite organizații. Am descoperit că e nevoie de recunoștință, e nevoie să avem un instrument care să ne ”garanteze” ceea ce dobândim prin activitățile de voluntariat. Am început încă de anul trecut formarea unui grup de lucru la nivel național pe acest domeniu și chiar dacă lucrurile au stagnat ușor, este momentul să ne apucăm de treabă. Cred în cercetășie și în eduația pe care le-o oferă tinerilor și mai cred că putem să le oferim acestora șansa de a fi recunoscuți ca plusuri valoroase pentru angajatorii actuali.

Experiență împărtășită de Carmen Pauleti

Trăim într-o lume plină de schimbări şi suntem nevoiţi să fim actuali la tot pasul. Schimbările sociale ne fac să fim deschisi  la tot ce este nou şi să fim  pregătiţi cam acum. Regiuna Europeana, împreună cu mai multe organizţii cercetăşeşti de pe continet şi-au propus să introduca diversitatea în cercetaşie  atât la nivel internaţional cât şi naţional şi local implementând un nou program numit Scouting without barriers.

Timp de un an numeroşi cercetaşi au dezbatut cum ar fi cel mai bine de implementat acest program la nivel european. Tot acest lung demers s-a încheiat cu un training la Bruxelles unde s-au întâlnit peste 40 de cercetaşi din 22 tări europene.

Cu o vreme însorită nemaiîntâlnită în Belgia, la sfarşitul lunii septembrie, am avut placerea de a participa la acest mare eveniment. Am legat prietenii, discutat probleme întalnite la nivel local, am împărtaşit experienţe cercetaşeşti, am schimbat impresii şi am visat la colaborări viitoare. Pierduţi printre workshop-uri interesante şi muncă în echipă am descoperit multe lucruri noi.

“Scouting for all”  a deschis o noua cale spre diversitate. Ce întelegem noi prin diversitate în cercetăşie? Cum putem aduce un aport la noi în ţară? Ce este diferit în România faţă de celelalte ţări? Care este menirea noastră ca cercetaşi şi ce putem construi în direcţia aceasta?

Pornind cu sufletul la gura cu aceste idei noi, am realizat cu uimire că şi în Brownsea la începutul secolului trecut, Sir Baden Powell a invitat băieţi din diferite ramuri sociale. Atât refugiaţii, cât şi minorităţiile şi persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie integrate în cercetaşie. Ţări precum Belgia, Olanda, Spania, Elveţia sau Austria lucrează în această direcţie. Întrebarea este dacă vrem şi noi să fim alături de ei? Nu este uşor, dar cercetaşii pe care i-am întâlnit mi-au demonstrat că este posibil. Deci pornim spre diversitate?

Gata oricând!
Oana Bucur

Ultimii pasageri urcă în avionul Atena-Tibilisi, printre ei avansează pe coridor doi băieți cu eșasfe la gât. Entuziasmul e instantaneu, familia se reunește încet dar sigur; marea familie internațională a cercetașilor.

Luăm contact la aterizare, sunt din Serbia. Curând ni se alătură și doi reprezentanți polonezi și suntem recuperați de la aeroport în scurt timp de către gazdele noastre, cercetașii georgieni.

În prima dimineață toată lumea își poartă uniformele. Întâlnirea de parteneriat Europa-Asia e colorată pestriț în cămăși bej, roșii, albastre, verzi și eșarfe în toată gama, de la multi-color la movul simplu al eșarfelor WOSM. Câțiva se îmbrățișează călduros în timp ce alții se cunosc pentru prima dată.
De fapt și  ziua a doua a început tot la ținută oficială, de data asta afișată pentru a asista la semnarea înțelegerii de colaborare între organizațiile de cercetași din regiunile Europa și Asia. În fine, semnarea unui astfel de document ar fi putut constitui în sine un motiv pentru o reuniune internațională dar evenimentul a aspirat către mai mult de atât.

Pe de o parte și-a propus dezbaterea noului model de leadership WOSM (*), a componentelor sale și a felului în care acestea pot fi puse în practică iar la final s-au discutat metode de evaluare a abilităților aferente unui lider(**). Pe de alt parte s-a adus în discuție tema parteneriatelor internaționale. Sub îndrumarea atentă a facilitatorilor de la ateliere, în ultima zi s-au resimțit chiar planuri ambițioase și s-au discutat oportunitățile de finanțare pentru toate ideile aduse pe masă (***).

Per total, s-a creat cadrul necesar pentru ca organizațiile naționale ale fiecărei țări prezente să poată identifica noi oportunități, să-și întărească parteneriatele deja existente și să inițieze unele noi. Dar mai mult de atât, s-au creat legături între oameni. Chiar dacă întâlnirea a fost de numai patru zile, s-a creat o sinergie care s-a simțit în cursul activităților și cu puțin noroc se va resimți și pe viitor, pentru cât mai multe persoane, prin evenimente și parteneriate sădite la această întâlnire.

Sub deviza „Impreuna putem produce o schimbare” Parlamentul European si-a deschis usile pentru 5000 de participanti de pe intregul continent, iar  cercetașii au raspuns prezent!

La inceput cand am aflat de EYE, eram putin nesigura daca sa particip sau nu. Dar, dupa ce m-am gandit mai bine, am decis sa completez formularul de inscriere, deoarece nu aveam nimic de pierdut. Am vazut acest eveniment ca pe o oportunitate, dar si ca pe o provocare, ca pe o portita de scapare din obisnuitul tipar. Am fost uimita sa vad ca gradul de selectivitate a fost destul de ridicat si ca eu am fost una din persoanele care au fost acceptate sa participle la eveniment. De atunci am avut ca obiectiv sa duc la bun sfarsit aceasta provocare.

In cadrul evenimentului am participat la cateva ateliere si anume “Learning by doing”(un joc despre participarea si integrarea in societate a personelor), ‘Bulling, not in my classroom” (activitate/discutie despre discriminarea personelor cu diferite orientari sexuale si gasirea de solutii pentru acesta problema) si inca unul legat de sanatatea mintala (un discurs al unor specialist in materie printre care si un membru al parlamentului si un membru al unei asociatii de tineret de medici care a explicat in mare acesta problema cu care se confrunta din ce in ce mai multe persoane). De asemenea, impreuna cu alti cercetasi straini, am ajutat la desfasurea unui atelier mai micut ce a avut loc in hub-ul nostru War and Peace, in care am facut niste joculete de cultura generala si despre Uniunea Europeana.

Legat de atelierele la care am participat, am dorit sa merg la acestea deoarece , din punctul meu de vedere, am considerat ca sunt si se vor face niste activitati din care voi invata lucruri noi, ceea ce s-a si intamplat. Am invatat lucruri despre organizatii de tineret din lume, despre cercetasii din alte tari si bineinteles despre Uniunea Europeana.

Eu cred ca m-a ajutat sa ma deschid putin, sa imi imbunatatesc abilitatile sociale, sa cunosc si sa vorbesc cu persoane noi, o experienta prin care am inceput sa vad lucrurile si dintr-o alta perspectiva.

In final, sunt de parere ca toata lumea ar trebui sa incerce sa participe la orice fel de eveniment, mai ales cele internationale, deoarece le deschid porti catre noi culturi si se pot intampla lucruri la care nici macar sa nu te-ai fi asteptat. Chiar daca un eveniment de genul poate parea ca un pas mai mare, la final o sa te bucuri ca ai putut participa pentru ca ai ramas cu prieteni, amintiri si experienta.

#speakoutscout. Cercetașule, vorbește să te audă o lume întreagă!

Cu toții vorbim despre imagine, social media, postări eficiente și filmulețe virale. Dar cum le folosim ca să transmitem cât de mult înseamnă cercetășia pentru noi? Și cum știm cât de eficient am ajuns la „celălalt capăt al firului”?

În această primăvară am participat la primul eveniment dedicat Promovării cercetășiei și îmbunătățirii imaginii ei, în Praga, Cehia. Suntem cercetași de ceva ani și avem experiență națională și internațională, astfel că acest eveniment a venit ca un training dedicat dezvoltării noastre personale și mai mult decât atât, ne-a oferit motivație să continuăm să ne implicăm în dezvoltarea cercetășiei.

Când mai multe minți se pun la aceeași masă…
Evenimentul a fost organizat de 4 cercetași din 4 țări diferite care au dorit să aducă împreună responsabilii de comunicarea externă a cercetășiei din regiunea europeană. De ce? Ca să împărtășim din experiențele noastre, să întelegem importanța unei comunicări externe eficiente și să învățăm unii de la alții cum putem să creștem imaginea cercetășiei la nivel local, național și mondial.

Am avut oportunitatea de a lucra alături de experți în comunicare din peste 10 țări europene. Împreună am dezbătut importanța strategiilor de comunicare și rolul acestora în soluționarea problemelor actuale ale cercetășiei – de la atragerea de noi membri, la păstrarea și motivarea celor actuali sau crearea și menținerea legăturii cu mediul extern. Am învățat unii la de alții despre cum ne putem îmbunătății imaginea si comunicarea în social media și pe bloguri, utilizând video-uri și gif-uri sau alte aplicații folosite intens de tinerii din lumea întreagă. De asemenea, la eveniment au participat reprezentanți ai Biroului Mondial, de la care am aflat cum Organizația Mondială a Mișcării Scout, ne poate ajuta în realizarea comunicării externe.

Imaginea și brandul unei organizații nu înseamnă doar poze și gif-uri sau video-uri. E mai mult de atât și presupune comunicare eficientă, împărtășire de experiențe, de aventuri și crearea unei conexiuni cu cei cărora ne străduim să le arătăm ce e cercetășia și cum poate ea să creeze o lume mai bună.

Ce ne dorim să facem de acum înainte?
Am descoperit că ceea ce credeam noi legat de nevoile organizației este adevarat. Alte organizații s-au mai confruntat cu aceleași probleme sau au aceleași nevoi ca și noi. Datorită experiențelor celorlalți participanți și a noastră, am învățat că înainte de toate, trebuie să analizăm nevoile organizației noastre și să gândim o strategie de comunicare adaptată la stadiul actual al acesteia. Poveștile lor ne-au motivat și ne-au demonstrat că uneori, cu eforturi mici, dar bine fundamentate, putem să schimbăm cu adevarat imaginea noastră, să o îmbunătățim și să o dezvoltăm. Deoarece credem în valoarea cercetășiei, ne dorim să aibă o imagine pe măsură.

Pentru că suntem amândouă parte a echipei de organizare a RoJAM 2.0 17, suntem gata să aplicăm tot ce am învățat pentru conturarea imaginii celui mai mare eveniment din 2017 și promovarea acestuia pe plan intern și extern.

Pe lângă toate lucrurile pe care le-am învățat și pe care ne dorim să le împărtășim cu voi, ne-am distrat și ne-am simțit bine, am legat prietenii. Unul din cele mai importante lucruri la finalul unor astfel de evenimente este să rămâi în contact cu oamenii prezenți, să poți oricând să ceri sfaturi și să te consulți cu cei care au mai trecut prin astfel de situații și care îți pot oferi suport .Astfel suntem bucuroase că pe lângă multitudinea de cunoștințe cu care ne-am întors acasă, avem o mulțime de noi prieteni, persoane-resursă de la care să continuăm să învățăm.

Articol realizat de Florina Pauleti și Cristina Filip
.

La exact o lună după ce ne-am întors de la Experientiality am decis să punem pe foaie lucrurile care ne-au rămas la suflet din toată experienţa. Adevărul e că ar fi fost dificil şi injust faţă de organizatori să facem asta mai devreme având în vedere nivelul la care cursul acesta a reuşit să-şi lase amprenta asupra perspectivelor noastre. Experientiality, un curs adresat lucrătorilor de tineret care urma să investigheze mai mult felul în care noi ca educatori și facilitatori de educație non-formală influențăm felul în care transmitem mai departe mesajul, influențați fiind la rîndul nostru de propriile principii și sisteme de valori, a reuşit să ne reamintească tuturor de ce facem ceea ce facem şi de ce este important să continuăm să lucrăm în educarea minţilor tinere. Cursul a urmat un program inovativ, fiind împărțit în 2 părți principale: descoperirea noastră ca educatori prin explorarea valorilor personale în diverse circumstanțe și dezvoltarea de noi metode educaționale pornind tocmai de la lucrurile descoperite în prima parte.

Poate mai interesant decât să reluăm firul narativ al întregii noastre deplasări acolo ar fi să vă spunem exact ce am învățat, ca mărturie scrisă a faptului că sperăm să reuşim să transmitem mai departe toate aceste învăţături.

Am învăţat cuvinte noi (câteva chiar foarte utile 🙂 ).

Am învăţat că dacă petreci mai mult de două zile cu nişte oameni poţi să le “furi” ticurile verbale.

Am învăţat că poţi scoate cercetaşul din natură dar acesta va găsi tot timpul un mod de a se întoarce la ea.

Am învăţat că experienţele pot fi caracterizate într-un singur fel, ca oportunităţi de învăţare.

Am învăţat că educaţia non-formală îşi are forţele în oameni determinaţi şi implicaţi.

Am învăţat că sunt diverse stiluri de învăţare şi că educaţia non-formală îţi dă libertatea de a te juca cu toate în beneficiul celor cu care lucrezi.

Am învăţat că noi ca lucrători de tineret putem influenţa nemaipomenit de mult felul în care ne transmitem mesajul, motiv pentru care trebuie să fim în primul rând conştienţi de noi înşine şi de valorile pe care le promovăm.

Am realizat că pentru ca tinerii să se implice în educația non-formală și în acțiunile pe care noi le facem e necesar ca ei să fie obișnuiți să facă asta şi în timpul școlii.

Am învăţat că o colaborare reală între cei implicați în educația non-formală și educația formală are loc doar atunci când înțelegem care sunt problemele reale și reuşim să avem o abordare comună.

Am învăţat că identificând punctele cheie din viața ta care te-au influențat și ți-au dat direcția implicării în spațiul non-formal te ajută să vezi factorii determinanți și cum te poți folosi de aceștia pentru a-i motiva și pe ceilalți să participe în educaţia non-formală.

Am învăţat că orice joc poate fi o unealtă bună de învăţare, mai ales jocurile de socializare.

Am învăţat că flexibilitatea şi improvizaţia sunt nişte “prietene” foarte bune.

Am redescoperit că din greşeli înveţi. Iar teama de eşec trebuie eliminată.

Am văzut cât de important este să laşi la o parte stereotipurile ignorante şi să ai o minte deschisă.

Ne-am readus aminte că motivaţia este mai degrabă o calătorie, nu o destinaţie.

Am văzut că dezvoltarea şi adoptarea propriilor metode se poate dovedi a fi o muncă grea, dar care merită.

Poate cea mai importantă lecţie de la curs: Fiecare om pe care îl întâlnim are ceva să ne înveţe!

Într-o notă mai personală, fiecare dintre noi a avut căteva momente de descoperiri interioare pe care le-am concentrat în rândurile de mai jos.

„Am realizat că pot să fac mai multe decât credeam că pot!”

„Am învăţat să-i ascult pe cei din jur.”  

„Am învăţat că atunci când vorbeşti cu/despre o pasiune, inhibiţiile dispar, chiar dacă îţi este teamă să vorbeşti în public.”

„Am învăţat cât de important este să spun ce gândesc, să am propriile opinii, puternice, dar şi să îi ascult pe cei din jurul meu.”

„Am învăţat să inspir oamenii dar şi să mă las inspirată de cei din jurul meu.”

Concluzia întregii experienţe a fost cel mai bine rezumată într-un dialog avut la scurt timp după plecare de acolo: „Experientiality a fost o experiență de unde mi-am luat multe momente de „hmm, aşa e!”, m-a făcut să fiu atentă la un întreg proces de învățare și care m-a făcut să îmi pun o sumedenie de întrebări.”

Până data viitoare,
Angela Dimişcă, Alexandra Negruţ şi Paula

V-aţi pus vreodată întrebarea cum ar fi dacă cercetaşii ar avea o facultate pentru ei?! Un loc în care să înţeleagă şi să îmbunătăţească mecanismele organizaţiei care ne învaţă benevol “să lăsăm lumea un pic mai bună decât am găsit-o”. Un spaţiu în care să întregim pentru câteva zile o parte din familia internaţională a cercetaşilor? Ei bine, ne bucurăm să va povestim că această există sub numele de The Academy, iar anul acesta, 3 dintre colegii noşti români au fost “cursanţii” ei. Îi lăsăm pe ei să ne povestească mai departe experienţă.

The Academy este evenimentul care oferă cea mai bună posibilitate de networking şi training responsabililor sau membrilor echipelor de proiect de la nivel naţional, într-un context internaţional. Se desfăşoară în fiecare an din 2008, iar anul acesta noi am zburat către Porto. Cunoscutul oraş din Portugalia pentru activitatea de comerţ, a creat cadrul ideal de schimburi cu cele mai noi informaţii din ariile de interes pregătite pentru academie: Strategie şi Management, Educaţie şi Training, Comunicare.

Ne-am împărţit cu greu între sesiuni (30 la număr), care mai de care cu impact. Însă, motivaţia cu care am plecat de acasă fiecare dintre noi, a făcut că procesul să fie unul facil, setaţi fiind pe înţelegerea proceselor, mecanismelor şi priorităţilor de la nivel european a organizaţiei. Am învăţat noi abordări de leadership, cum se dezvoltă o strategie în organizaţiile de cercetaşi, recrutarea şi retenţia voluntarilor adulţi, planificare succesivă, PR şi comunicare în organizaţie sau Youth Empowerment, dar şi cum să abordezi problema discriminării sau să te pregăteşti pentri o evaluare de activitate, de proiect sau chiar de centru local.

Cele 4 zile pline de training, cu câte o sesiune dimineaţă şi una după-amiază, au fost facilitate de voluntari WOSM sau WAGGGS. Cu această ocazie am putut învaţă mai multe despre modul lor de lucru al ghidelor, organizaţie cu membrii preponderent din rândul fetelor care îmbrăţişează însă aceleaşi valori cercetăşeşti şi care îşi arată deschiderea pentru viitoare proiecte comune.

Dimineţile au început cu o scurtă sesiune în plen care ne explică cum se va deruleze ziua, iar discursul fiecărui invitat ne-a ajutat să începem ziua plini de inspiraţie şimotivaţie. Pe de altă parte, seară ne întâlneam fiecare cu peer-grupul din care făceam parte pentru a împărtăşi lucruri pe care le-am învăţat. Printre ele putem aminti:

– nevoia de a seta şi urmă scopul comun pe care mişcarea Scout îl propune, în toate activităţile cercetăşeşti iar acesta este acela de a educa tinerii să devină cetăţeni activi. S-a punctat ideea că pierderea acestui scop duce doar la acţiuni sociale şi nu la “scouting”.

– dimensiunea internaţională a cercetăşiei şi cum schimburile internaţionale şi dialogul multicultural, îmbunătăţesc procesul cercetăşesc.

– noi abordări în felul în care alte organizaţii naţionale lucrează cu membrii ei, observând o implicare a tinerilor la nivel naţional în structuri decizionale sau executive; aspectcare ne-ar plăcea să se întâmple şi mai des în România.

Ideea de peergroup a fost binevenită în condiţiile în care în cadrul sesiunilor fiecare îşi găsea noi parteneri de discuţii şi de activităţi, dar plecând cel mai probabil de laideea de “patrula” de acasă s-a realizat acest mic grup de lucru la final de zi pentru a se trage concluzii, pentru a se face recomandări şi mai ales pentru a se transmite către organizatori un feedback prin intermediul facilitatorului de peergroup.

De remarcat că toate sugestiile făcute seară erau puse aproape imediat în aplicare de facilitatori ce îşi adaptau stilul de comunicare în funcţie de nevoile şi recomandările făcutechiar de participanţi.

Pe lângă cele două sesiuni zilnice, oportunităţile de a cunoaşte alţi cercetaşi şi de a află lucruri noi au fost nenumărate. O expoziţie permanentă, oferea posibilitatea fiecărei organizaţii să prezinte în pauze noi proiecte sau evenimente, în special jamboreele naţionale ce urmează să aibă loc în perioada 2016-2017.

Va recomandăm cu căldură să staţi cu ochii pe organizaţiile din Finlanda, Islanda, Franţa, Azerbaijan, Polonia, Norvegia sau Danemarca, pentru că organizaţiile naţionale din aceste ţări pregătesc o serie de manifestări extrem de interesante şi experienţe de neratat.

Totodată, al doilea concept nou propus de organizatori ce merită menţionat a fost “Ideas Worth Spreading”. Aici am participat la o discuţie despre posibile finanţări prin intermediul Leadership Training Fund sau Messengers of Peace. De asemenea, am aflat mai multe despre proiectul Leaders+, un nou sistem de formare implementat de organizaţia din Polonia.

Dacă până acum nu v-am convins, pe final va mai spunem că The Academy este cu siguranţă un eveniment în care fiecare cercetaş implicat în structurile naţionale, dar şi locale, se poate inspiră şi motiva cât pentru un an întreg cercetăşesc! Diversitatea de oameni, a organizaţiilor cu specific diferit, şi mediul internaţional care facilitează networkingul, schimbul de idei şi dezvoltarea de noi parteneriate, dar şi reprezentarea organizaţiei noastre la nivel european sunt câteva dintre motivele pentru care participarea la The Academy este benefică nu doar oricărui cercetaş, cât şi organizaţiei din care facem parte.

Ne-am bucurat să vedem că organizaţiile de cercetaşi din Europa sunt conduse şi ajutate de tineri implicaţi activi, având în spate adulţi care nu îşi uită momentele plăcute trăiteîn adolescenţă; ne-am bucurat să vedem că la nivel european oamenii ştiu să conlucreze şi că acceptă sfaturi şi schimburi de idei.

Îi salutăm pe această cale şi pe Kevin Camilleri, Joao Armado G. şi pe Radu Stinghe care şi-au făcut timp în aglomeratul lor program şi pentru câteva sfaturi şi idei pentru noi.

Le îmbrăţişăm şi pe Sînziana Râşca şi Diana Slabu – “zânele” noastre de la secretariat fără de care haosul hârtiilor ar fi fost fără de sfârşit.

Diana, Roxana şi Robert va salută şi predau ştafeta pentru 2016 sau cum ne-am străduit să învăţăm în portugheză: Ate a vista “The Academy 2015” – Bem vindo “The Academy 2016” 

În perioada 26-29 octombrie 2015 a avut loc “Network Meeting-Empowering Young Europeans to Speak Openly”, eveniment ce s-a ţinut în Porto, Portugalia şi care a avut ca scop pregătirea tinerilor (şi nu numai) în domeniul relaţiilor externe din cadrul organizaţiilor de cercetaşi din întreagă Europă.

Am aflat despre acest eveniment undeva spre sfârşitul verii, când lidera noastră ne-a trimis link-ul către apelurile deschise de la internaţional pentru a “ne inspira”, poate, poate ne “face ceva cu ochiul.” Astfel, am aflat despre Network Meeting, iar ideea de a aplica m-a străfulgerat. Dar nu aş fi vrut să fiu singura care aplică, aşa că mi-am păstrat intenţia şi dorinţa pentru mine, reflectând dacă să aplic sau nu, până în ziua în care Marius m-a sunat şi m-a întrebat dacă nu vreau să merg. Dorindu-mi foarte tare să particip întrucât evenimentul era într-o oarecare concordanţă cu ce vreau să studiez la facultate, nici nu am mai stat pe gânduri şi am aplicat. Şi bine am făcut. Aşa că iată-ne în Porto, după îndelungi căutări de bilete de avion şi un zbor cu “noaptea în cap.”

Şi atât de entuziasmată am fost încât am ţinut un jurnal de călătorie, scriindu-mi conştiincios toate punctele esenţiale ce se discutau în fiecare sesiune, iar rezultatul îl aflaţi în rândurile ce urmează.

Dimineaţa zilei de luni, 26 octombrie, a început (după un mic dejun copios, bineînţeles) cu obiectivele evenimentului şi aşteptările pe care le avem de la acesta. Discuţiile începute în această primă sesiune, au putut fi continuate şi în pauza de cafea, lucru care se întâmpla mai mereu, profitând de timpul pe care îl aveam alături de tineri mult mai experimentaţi decât noi. Ziua a continuat cu discuţii despre ce înseamnă concret să lucrezi în relaţii externe (PR, parteneriate, sponsorizări si cooperare fiind doar câteva din elementele ce se regăsesc în acest domeniu), concluzionând prima zi de sesiuni în cadrul întâlnirii de patrulă. După cină a urmat un “Market sharing”, unde am putut participa la un“maraton” de discuţii pe diferite subiecte.

Sesiunile de dimineaţă din cea de-a doua zi au fost dedicate discuţiilor despre Consiliul Tineretului şi Instituţiile Europene, urmând ca după-amiaza să ne-o petrecem învăţând despre validarea şi recunoaşterea educaţiei non-formale. Încheiem ziua de marţi cu întâlnirea de patrulă, o cină delicioasă şi ceremonia de deschidere a “The Academy”, în cadrul căreia am fost invitaţi şi la un pahar de vin de Porto.

Miercuri a fost “The Academy Day”, după cum mi-a plăcut mie să o numesc, zi pe care am petrecut-o în totalitate cu cei de la mai sus-numitul eveniment, participând la sesiunile de PR& Branding, în care am avut ocazia de a primi informaţii valoroase în ceea ce priveşte marketingul, PR-ul şi branding-ul, având de asemenea şi şansa de a le aplica practic. Seara s-a încheiat cu o cină la un restaurant local (tot ce pot să vă spun e că am mâncat cât pentru două zile) şi un treasure hunt prin Porto, în ciuda ploii şi a vântului.

Am ajuns şi în ultima zi de Network Meeting, zi în care ne-am continuat activităţile, ce au cuprins un forum de discuţii, pe diferite teme, de la structurile interne din fiecare organizaţie şi până la Consiliul Tineretului, reflectând asupra celor trei zile de sesiuni si concretizând cu realizar ea unui plan de acţiune pe şase luni pentru organizaţie, o plimbare cu barca şi masa la un restaurant tradiţional portughez.

Cam aşa a decurs “Network Meeting”, un eveniment interesant, la care am fost onoraţi sa participăm, eveniment care, personal, m-a făcut să privesc altfel lucrurile, motivându-mă şi dându-mi şansa de a-mi începe drumul în comunicare şi relaţii externe.

Iar tu, cercetaş care citeşti acest articol, du-te la cât mai multe evenimente internaţionale ce crezi că ţi s-ar potrivi, întrucât vei întâlni oameni de la care ai destule lucruri de învăţat, vei avea oportunitatea de a afla cum funcţionează şi celelalte organizaţii din Europa şi vei acumula, implicit, experienta de care ai nevoie.

‘Till next time,

Ana-Maria Tudorache

Era începutul lui iulie. Grupuri de cercetaşi români aşteptau cu nerăbdare plecarea spre Strasbourg, Franţa. Eram cu toţii emoţionaţi. Nu ştiam ce ne va aştepta. Aventură. Distracţie. Prietenii. Conexiuni. Educaţie. Sunt prea puţine cuvinte care pot descrie experienţa noastră de acolo.  Au fost 10 zile magice, pe care niciun cercetaş român nu le va uita. Am învăţat cu toţii o mulţime de lucruri care ne vor folosi cu siguranţă  în viaţa.

În prima zi am fost lăsaţi, normal, să ne acomodăm.  Din fericire, unitatea din care am făcut parte a avut un precamp, deci deja îi cunoşteam pe francezi, şi ne-am putut odihni, dar şi distra, cu toţii. Seara am avut concertul de început. Nu cred că am fost conştientă până atunci de ce se întâmpla in jurul meu. Nu am mai fost niciodată la un eveniment atât de mare. Dar fiind acolo pe stadion, împreună cu alţi 15000 de cercetaşi mi-am spus: „Ce norocoasă sunt!”. Chiar dacă doar dansam şi ne distram cu puţinii ce erau efectiv în jurul nostru, parcă îi puteam simţi pe toţi bucurându-se cu noi. Luând parte la unul dintre cele mai frumoase evenimente. Atmosfera era pur şi simplu superbă.

În a doua zi, prima de activităţi, câţiva norocoşi au avut ocazia să participe la o întalnire în cadrul Parlamentului  European. Restul, am construit mesele şi locul unde aveam sa gătim pentru urmatoarele zile.  Era extrem de cald. Puteam auzi din loc în loc, cercetaşi ce  spuneau: „ De ar ploua puţin!” În noaptea ce a urmat ne-a fost îndeplinită dorinţa, doar că ceva mai mult decât speram. În urma unei furtuni puternice, am fost evacuaţi şi ne-am petrecut noaptea într-un stadion, „Zenith”.  Aventură! Din fericire, totul a decurs cum se cuvine, iar nimeni nu a paţit nimic. Ziua următoare am fost lăsaţi să ne odihnim şi să procesăm toate evenimentele de până atunci.

Fericirea noastră a crescut când am putut să vizităm Strasbourgul. Un oraş atât de frumos, cu arhitectură şi istorie, ce pe mine, cel puţin, m-a fascinat. Ne-am plimbat, am făcut poze, am cumpărat suveniruri, am mâncat îngheţată, ne-am distrat şi am legat prietenii. Următoarele zile am participat la mai multe activităţi, unde am învăţat, spre exemplu, cum să construim un cuptor doar din aluminiu, carton şi scotch, cum să creăm mobilă din paleţi, sau am povestit despre lumea europeană  şi extraeuropeană.

Ultima zi, a fost,normal, cea mai tristă. A trebuit să ne luăm fiecare la revedere, să ne promitem că vom păstra legătura şi ne vom scrie. Mulţi plângeau, peste tot erau numai îmbrăţişări şi cu toţii ştiam că ne va fi  dor de ce şi cine e aici. Oricât de mult am fi vrut să ajungem  acasă, cu siguranţă avea să ne fie dor şi de You’re up.

Nu cred că e posibil să uit vreodată de ce s-a petrecut acolo. Îmi imaginez că dacă cineva ar veni la mine acum şi m-ar intreba: „Cu ce ai rămas din You’re up?”, mi-ar fi greu să îi răspund direct. Am rămas cu prieteni, cu lecţii de viaţă, cu memorii şi amintiri plăcute. Am învăţat multe despre lumea ce mă înconjoară, ca mediu şi ca societate, despre Uniunea Europeană, despre conexiunea dintre alte ţări, despre oameni, despre situaţii critice, despre religie, despre istorie, despre arhitectură, şi poate cel mai important despre spiritul cercetăşesc.

Articol scris de Antonia Devian – CL Cetatea Roșie Sibiu