Nu știu cum s-a întâmplat, dar de când sunt la cercetași am fost norocos să particip la două traininguri extraordinare de facilitare jocuri – unul cu formatori cercetași și altul cu formatorii de la Fundația Noi Orizonturi.
În descrierea trainingului “Learning by Playing” (crearea de jocuri educaționale) se spunea că este câte un participant din 20 de țări și 5 din Spania, iar selecția se face pe baza motivației. Nu știu dacă a fost ce am scris la motivație sau am fost singurul care a aplicat, dar am primit confirmarea de participare.
Am sperat totodată să am noroc în continuare și să mă duc la un training extraordinar.
Așteptările mi-au fost depășite când m-am lovit de realitatea de zi cu zi a trainingului. Pentru că fondurile alocate acestui proiect au fost mai mici decât cele necesare, formatorii au păstrat sesiunile de creare de jocuri și au taiat din cele de relaxare.
Cu toate acestea, au reușit să ne facă să ne jucăm de dimineața până seara și să ne țină concentrați la ateliere prin talentul, pregătirea și energia pe care au imprimat-o grupului.
Dacă celelalte două traininguri la care am participat au fost de facilitare de jocuri, acesta a fost despre crearea de la zero a jocurilor educaționale.
În primele două zile am învățat primii pași despre acest lucru prin jocuri, simulări și debriefing-uri conduse elegant de formatorii Pavel Vassiljev si Olalla González (Shokking Group International) împreună cu Adrià Bob (venit din mișcarea cercetășească) și organizatorii Ares si Carles de la Vibria Intercultural.
Unele jocuri ne-au facut să râdem, altele să ne gândim la modul în care vedem și acționăm în viața reală sau să ne provoace sentimente puternice la propriu când am participat la un joc de simulare într-o dimineață la micul dejun.
Punctul culminant a fost însă crearea unui joc pe teme alese de participanți. În dimineața celei de a treia zile ne-am împărțit în 5 echipe pe baza temei alese și până în următoarea zi dimineața (la propriu pentru unele echipe) am creat un joc (titlu, obiective de învățare, instrucțiuni de joc, participanți, materiale).
Echipa din care am facut parte a ales sa facă un joc despre “Gândire critică”.
În ziua a patra, toată ziua, am testat jocul pe colegii noștrii și pe alți invitați (lucrători de tineret) din Catalonia și am participat la jocurile celorlalte echipe. Nu am crezut ca va fi atât de intens să facilitez un joc, să fac debriefing, să mă joc, să particip la debriefing-uri, să primesc și să dau feedback-uri o zi întreagă.
Ultima zi a fost dedicată integrării feedback-urilor primite la testarea din ziua precedentă și crearea versiunii îmbunătățite a jocurilor.
Am avut de asemenea și o sesiune despre echipa în care ne-am împărtașit trăirile din cele două zile în care am lucrat ca o echipă și am tras concluzii cu ce ar trebui să facem mai bine următoarea dată când lucrăm la un joc într-o echipă.
Mi-a plăcut în mod special această sesiune pentru că m-a ajutat să “închid” emoțional lucrul cu echipa, iar colegii mi-au dat unele sfaturi foarte folositoare.
În fiecare zi am plănuit să fac o ieșire mai lungă în natură cu colegii, dar nu am putut, pentru că ziua începea devreme și pauza mai mare era doar la prânz. La petrecerea din ultima seară însa, am aflat ca Stoyan, un coleg din Bulgaria, avea de gând să se întoarcă la Barcelona pe un traseu mai turistic trecând peste munții Montserrat până la Mănăstirea Montserrat și de acolo cu trenul la Barcelona.
Am plecat cu el următoarea zi dimineață după câteva ezitări pentru că cerul era înnorat până deasupra munților și începuse să plouă. Nu am regretat că am mers deși eu nu am fost pregătit fizic pentru ce a urmat. Am făcut 5 ore pe un traseu de 13 kilometri cu dealuri, văi și pe munte cu pantă foarte mare.
Am ținut însă pasul cu Stoyan, pentru care traseul părea ca o plimbare obișnuită, pentru că altfel riscam să nu ajungă la timp la avion.
Am încheiat călătoria împreună în Piața Catalonia din Barcelona la autobuzul pentru aeroport.
În afară de trainingul efectiv, am avut parte și de o surpriză plăcută neprogramată. A fost primul training unde am văzut ce înseamnă “graphic recording” și “graphic facilitation”. Olalla (se pronunta Olagia), care a înregistrat grafic trainingul și ne-a făcut viața mult mai ușoară celor care învățam vizual, ne-a ținut într-o seară un atelier extraordinar de “graphic recording” și “graphic facilitation”.
Trainingul a fost într-adevar mai plin de viața când l-am vazut reconstituit pe hârtie și colorat.
Mulțumesc!
Articol redactat de Marius Mutu – CL ”Cercetașii Marini”, Constanța
Ajunși la locație aflăm că familia Pørksen, nu este chiar o familie obișnuită. Copiii (6 la număr) trebuie căutați prin copaci, adolescenții se joacă cu focul… la propriu, iar întreaga familie locuiește pe un teren de 10 hectare, pe care, printre altele găsești o casă în copac (în care am și dormit o noapte), un cort teepee de vreo 10 metri înalțime, o mulțime de echipamente de circ pe care copiii de abia așteaptă să le folosească în fața noastră… nimic neobișnuit. Împreună au pus bazele unui circ, care spre deosebire de alte circuri, nu pare deloc comercial, ba chiar este orientat spre copii și din câte am înțeles ei lucrează inclusiv cu copii de la școala din zonă. Cum ar fi să avem oră de circ la școala în România? 
O mulțime de idei ne-au venit în ultimele sesiuni, așa că iubiții noștri traineri au găsit o metodă prin care să ne ajute să le și luăm acasă ci să nu le lăsăm undeva pe insula Bornholm. Fiecare participant și-a creat un obiect handmade pe care îl asocia cu toate ideile și schimbările venite în timpul cursului. Eu am făcut un fel de pălărie care, cu antenele sale de lemn prindea toată energia pozitivă din zonă. A fost o adevărată aventură să ajung cu obiectul meu acasă, în special la aeroport unde privirile erau toate ațintite spre mine și unde persoana de la security a analizat timp de câteva secunde bune pălăria mea. Bănuiesc ca asta înseamnă că antenele funcționează 😀
A few weeks went by and I was having my first Skype call with Jakub, the Polish group’s leader, and on what better day than the 22nd of February. It was off to a fruitful start. Lists were drawn, activities were proposed and information neatly structured until something akin’ to a schedule for their visit was prepared. It was the beginning of April and everything was going absolutely great…except for the fact that it wasn’t going the way we wanted it to. A couple of phone and Skype calls later, the most amazing idea struck us: merging the polish visit with the local Rover camp, Senioriada. So, with 3 weeks till the event, we scraped lots of the original plans and, along with the organisers form Cluj, started replanning the event keeping in mind that we will have foreign attendance.
Am avut oportunitatea de a lucra pe parcursul a cinci zile cu oameni din 11 țări, membrii ai unor ONG-uri mari din Europa: 
Ultimii pasageri urcă în avionul Atena-Tibilisi, printre ei avansează pe coridor doi băieți cu eșasfe la gât. Entuziasmul e instantaneu, familia se reunește încet dar sigur; marea familie internațională a cercetașilor.
Pe de o parte și-a propus dezbaterea noului model de leadership WOSM (*), a componentelor sale și a felului în care acestea pot fi puse în practică iar la final s-au discutat metode de evaluare a abilităților aferente unui lider(**). Pe de alt parte s-a adus în discuție tema parteneriatelor internaționale. Sub îndrumarea atentă a facilitatorilor de la ateliere, în ultima zi s-au resimțit chiar planuri ambițioase și s-au discutat oportunitățile de finanțare pentru toate ideile aduse pe masă (***).