Category: Noutăți

La capatul lumii – Povestea unei jamboree mondiale

Publicat pe de scout.ro

Desi au trecut deja doua saptamani de cand ne-am intors din Japonia, spiritul Jamboreei inca e prezent. Inca duc dorul prieteniilor facute spontan, la cozile de dus sau entuziasmului ce transforma orice prejudecata, in curiozitatea de a-l cunoaste pe celalalt, orice corvoada intr-o poveste amuzanta pe viitor. Cred ca a trai intr-un oras de cercetasi este cel mai frumos mod de a intelege ce inseamna cercetasia. Este un sentiment aparte, pe care l-am simtit inca de la ceremonia de deschidere, cand impreuna cu alti 35 000 de cercetasi am ascultat discursul presedintelui organizatiei Joao Goncalves. Acesta ne-a povestit ceea ce i-a spus un cercetas de al lui, la sfarsitul uneia din Jamboreele anterioare, facandu-ne ,astfel, constienti de scopul si datoria noastra acolo : “Chief, this is how the real world should be!”. Pastrand acest lucru in gand, am inceput cele mai bune zile de vacanta.

11836924_582753895205725_3743349323609879138_n

In prima zi, in cadrul modulului Community am mers in Shimonoseki, la o scoala japoneza si la unul dintre cele mai mari acvarii din Japonia. Am avut surpriza sa intalnim o comunitate foarte ospitaliera, ce ne-a prezentat cu drag o mica parte din cultura japoneza printr-un mini-curs de caligrafie si de dans, un spectacol de fanfara  si unul de sabii Shinto.

In continuare, am vizitat Hiroshima, o experienta intr-adevar emotionanta. Orasul reconstruit din temelii pastreaza amintirea celor ce au murit acolo in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in parcul memorial, amenajat in jurul singurei cladiri ce a rezistat atacului. Citind marturiile supravietuitorilor, vazand imaginile dure surprinse atunci, am constientizat imediat importanta pacii, solidarizandu-ne, prin a impartasi trairile noastre cu cei de acasa, ca bataia “Clopotului pacii” pe care l-am sunat cu totii, sa rasune in toata lumea.

Au urmat workshopurile de la Global Village Developement si Science cu o gama de peste 100 de activitati, ce urmareau sa faca cunoscute cele mai importante probleme globale.  De asemenea, in ziua dedicata multitudinii culturale am facut un tur imaginar al globului, invatand cele mai diverse lucruri: de la folosirea lasoului, ceremonia ceaiului, si acupunctura, pana la folosirea tobelor Taiko, specific japoneze si a papucilor  de lemn olandezi.

Insa si mai interesant a fost festivalul international de mancare, in cadrul caruia fiecare tara si-a etalat bunatatile. Am avut curajul sa incercam de toate, fie dulce, amar sau picant, iar contrar asteptarilor, am sfarsit doar, cu o lista lunga de “Tari de vizitat in aceasta viata”.

Cu aceiasi idee, dar de aceasta data in domeniul spiritual, au fost amenajate corturile Faith and Beliefs, unde religiile principale de pe glob si-au prezentat credinta si obiceiurile, promovand astfel tema Jamboreei : Wa – The spirit of unity.

Tocmai acest spirit a insufletit Jamboreea, prin oamenii pe care am avut ocazia sa ii cunoastem acolo. De la cercetasi cu peste 40 de ani de experienta, pana la persoane la care acesta era primul eveniment de acest tip, de la oameni din coltul celalalt de lume, pana la vecinii nostri balcanici, cu care am impartit subcampul, de la persoane din alta cultura, pana la colegii de contingent – fiecare avea povestea lui, fiecare isi dorea sa afle povestea ta.

Desi au trecut deja doua saptamani de cand ne-am intors din Japonia, pentru mine Jamboreea nu s-a terminat. Continua, prin prietenii cu care tin legatura pe internet, prin pozele pe care continuam sa le schimbam intre noi si mai ales, prin dorinta sincera de a participa la urmatoarele evenimente.

Articol scris de: Maria Borcila

11794406_580714335409681_896058872122384552_o


Aventuri cercetășești în afara țării- vocea tinerilor se face auzita in Cehia!

Publicat pe de scout.ro

Empowering Selfie

Articol de Pop Alexandra Iulia – CL Dej

Când am completat formularul de înscriere pentru Young Spokesperson training ce urma să aibă loc în Cehia în decembrie 2014 nu știam de fapt ce fac. Știam că vreau să merg, că o să fie o experiență interesantă și că o să am multe de învățat, dar nu înțelegeam perfect la ce se referă prin ,,youth empowerment” sau care ar fi rolul meu acolo. Cu toate acestea, m-am decis să mă aventurez și să mă înscriu în ideea că nu se poate să fiu chiar eu aleasă, dar strică să încerc?

Să aflu că am fost acceptată pentru training a fost o surpriză. Am     aranjat cât am putut de repede cu transportul și când a venit timpul, am pornit în prima mea aventură internațională ca cercetaș.

Mai întâi de toate, trebuia să ajung în Praga, iar cum biletele de avion sunt mult mai ieftine din București, am luat trenul și am pornit spre capitală. Singura problemă e că habar nu aveam cum să ajung la aeroport sau ce o să fac în cele șapte ore libere – afară era frig și eu aveam un bagaj imens cu mine. Totuși, să fii cercetaș înseamnă că este mereu cineva să te ajute , așa că și la plecare și la sosire am avut prieteni de nădejde să mă adăpostească de vremea rece și să îmi dea indicații.

Am ajuns în Cehia împreună cu Mădălina și deși eram puțin dezorientate, ne-am găsit drumul spre hotel. Avionul nostru aterizase prea târziu pentru a lua parte la prima activitate, și anume jocul de descoperire a orașului, unde majoritatea patrulelor plecaseră deja. Cu toate acestea, din primele momente, după ce ne-am cazat, am și început să cunoaștem oameni noi și interesanți, care, asemenea nouă, veniseră prea târziu pentru joc. Chiar dacă nu am ajuns la activitate, organizatorii au încercat să ne arate cât mai multe locuri interesante din Praga înainte de a merge să ne întâlnim cu ceilalți cercetași.

10620409_692285127546257_5297623317339184819_oPe parcusul trainingului am avut timp să descoperim Praga și să ne bucurăm de atmosfera unui oraş vechi, plin de istorie și cultură. Mi s-a imprimat în minte imaginea podului Charles noaptea înconjurat de luminile galbene ale orașului în lumina unei luni gigantice, o priveliște ce te lasă fără suflare. Toți participanții au avut ocazia de a deveni, pentru o scurtă perioadă de timp, parte din modul de viață ceh : prin activități organizate dinainte precum o cină la un restaurant cu specific ceh sau participarea la deschiderea târgului de Crăciun și  în timpul nostru liber când am mers la karaoke cu 50 de oameni, într-un spațiu mult prea mic pentru a încăpea toți, unde am cântat indiferent de voce sau ureche muzicală și nu ne-am simțit străini – eram doar un grup de prieteni ce se distrau.

Unul dintre lucrurile ce mi-au plăcut cel mai mult la YSP a fost distribuția timpului. După cum spuneam, am avut timp să ne bucurăm de oraș și să legăm prietenii, dar am avut parte și de o pregătire riguroasă.

Am învățat în decurs de patru zile mai mult decât m-aș fi așteptat. Împuternicirea tineretului ( ,,youth empowerment” nu sună chiar la fel în română) era pentru mine un concept abstract în prima zi, ceea ce mi se pare ciudat, având în vedere că este subiectul Dialogului Structural al Uniunii Europene din Iulie 2014 până în Decembrie 2015.

msAtelierele au fost în principal axate pe comunicare și cum putem să reprezentăm cât mai bine cercetășia la nivel local, național și chiar internațional. Am învățat să conducem, dar și să susținem un inteviu, cum să realizăm materiale pentru presă care să aibă un adevărat impact, cum să scriem proiecte și să creăm oportunități pentru ca tinerii să preia frâiele puterii .  Un exemplu foarte bun a pregătirii de care am avut parte este metoda ABC pentru a te descurca cu o întrebare dificilă sau negativă în decursul unui interviu : A – acknowledge ( recunoaște) , acceptă întrebarea , B- bridge ( construiește), fă o legătură între întrebarea ta și ceva pozitiv și C – control ( controlează) , du răspunsul în punctul pe care îl dorești.

Organizarea a fost un alt punct forte al trainingului. Înainte de ateliere participam la ice breakere sau jocuri de cunoaștere pentru a crea o atmosferă cât mai deschisă.  Sesiunile teoretice, de tip forum, păreau a fi mai degrabă discuții antrentante pe subiecte ce ne interesau și erau urmate de către sesiuni practice în care aplicam tot ceea ce învățasem înainte. Între ateliere aveam pauze în care schimbam păreri cu cercetași din alte țări despre ceea ce tocmai discutasem, despre cercetășie și ce putem face pentru a aplica conceptul de ,,youth empowerment”. De asemenea, în cadrul trainingului am avut câțiva invitați ce ne-au vorbit despre problemele tineretului, despre cercetășie și experiențele lor în domeniul împuternicirii tinerilor. Prezentarea care mi-a plăcut cel mai mult a fost a unui cercetaș din Cehia, care implicându-se într-un partid politic de tineret și candidând la niște alegeri locale, a demisionat din funcția de șef de centru. Discuția a continua pe problematica implicării cercetășiei în societate, despre puterea socială care o deține mișcarea scout și datoria noastră de a o folosi.

10847857_10152741520069270_9086477543754363286_nAspectul internațional al acestui training a fost de asemenea foarte important. Fiind înconjurată de oameni din toată Europa am putut să aflu mai multe despre cercetășia din alte țări și proiectele lor, am schimbat idei și păreri. Am fost uimită de cât de dezvoltată este mișcarea scout în alte țări, dar mi-am dat seama și de potențialul mare pe care îl are cercetășia din România de a se dezvolta.

Marea majoritate a organizațiilor de cercetași din Europa au un program de purtători de cuvânt, tineri sau nu, sau încearcă să-și dezvolte unul, realizând importanța reprezentării organizației. Un exemplu care demonstrează cât de mult contează cum este percepută cercetășia care mi-a rămas în minte l-am primit la seara internațională : mergând din loc în loc, m-am oprit la masa celor din Finlanda și am început să citesc despre mișcarea scout din țara lor, moment în care unul dintre cercetași m-a atenționat că materialele erau vechi de vreo doi ani și că cercetășia finlandeză lor nu pierde 1000 de membrii anual, ci câștigă acum, datorită unei campanii asidue de rebranding și programului lor de instruire a purtătorilor de cuvânt.

La finalul trainingului mi-am luat rămas bun cu greu de la noi mei prieteni. Eu am mai rămas trei zile în Praga, un cercetaș ceh îndrumându-mă prin oraș. O săptămână, cât a durat trainingul YSP, am simțit cu adevărat ce înseamnă să faci parte dintr-o organizație internațională.

 

SPEAK UP SCOUTS !

1508578_10155514610320377_3671166264335479933_n


Rezultatele de la World Scout Education Congress sunt acum disponibile online!

Publicat pe de scout.ro

WSEC_2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In noiembrie 2013 a avut loc primul Congres Educational al Cerctasilor (World Scout Education Congress ), in Hong Kong. Peste 400 de cercetasi din cel putin 100 de tari s-au strans ca sa discute despre viitorul educatiei in cercetasie.
Rezultatele si materialele stranse si create in urma congresului sunt disponibile aici: www.worldscouteducationcongress.org
Pe site puteti gasi paginile:
Facts and Figures
Online Library
Aftermovie & pictures

Aveti sansa sa urmariti toate sesiunile de la congres si sa cititi materialele!

In curand va aparea si un raport care va cuprinde toate concluziile si rezultatele la care s-a ajuns in cadrul congresului.

Sursa: http://scout.org/node/25576
Links:
http://www.worldscouteducationcongress.org


Esti un fotograf talentat? Ai sansa sa apari in newsletter-ul nostru!

Publicat pe de scout.ro

scouts_jessops2014 a inceput cu dreptul pentru Departamentul International care a lansat newsltter-ul sau bilunar incepand cu luna ianuarie!

Si, ca sa oferim cititorilor nostri un newsletter frumos si prietenos, care sa nu aiba doar informatii interesante, ci sa si clateasca retina, apelam la ajutorul vostru pentru acest lucru!

STIM ca aveti fotografii superbe de la diferite activitati internationale la care ati fost! Si mai stim ca nu e bine sa le tineti sa prinda praf prin vreun colt al hard-ului, asa ca de ce sa nu le alegeti pe cele mai frumoase si sa le… trimiteti la noi!

Cum trebuie sa arate aceste fotografii ca sa ne placa si sa le folosim?

  • format panoramic (minim 600*200 pixeli  sau proportional)
  • sa aiba oameni cu esarfe la gat (preferabil de mai multe nationalitati 😉 )
  • sa-ti placa sa te uiti la fotografiile respective 🙂

Voua ce va iese? 

  1. Recunoastere! Pozarului lunii nu doar i se va publica fotografia in newsletterul nostru, ci i se va lua si un scurt interviu care va fi pus la sectiunea stiri a blogului Departamentului International!
  2. La sfarsit de an, cercetasul care a avut cele mai multe fotografii publicate in newsletter-ele noastre, va primi un pachet cadou (tricou, esarfa, badge-uri de la diferite evenimente internationale) si o diploma care sa ateste contributia lui la calitatea vizuala a newsletter-ului nostru.

 

Acestea fiind spuse, asteptam cu mare drag fotografiile voastre la adresa international@scout.ro! Va rugam sa puneti in titlu textul “foto newsltter” iar in corpul mesajului numele vostru, ramura de varsta, centrul local, numarul de telefon si adresa de e-mail.

 


Un om care a lasat lumea mai buna decat a gasit-o: Nelson Rolihlahla Mandela

Publicat pe de

mandela

„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.”

Nelson Mandela ( 18 iulie 1918 – 5 decembrie 2013)

 

Nelson Mandela a recunoscut importanța educației în dezvoltarea oamenilor din Africa și totodată importanța cercetășiei în cadrul societății odată cu numirea sa în funcția de președinte al Africii de Sud în 1994, de altfel, primul președinte de culoare din istoria țării.

Nelson Rolihlahla Mandela, pe numelui său întreg, a fost, pe lângă un om politic important și patronul Asociației Naționale Cercetașii Africii de Sud (South African Scout Association ).

Madiba, așa cum il numeau cercetașii, a fost un om care a inspirat nu numai o națiune și multe generații, ci și un om care, toată viața sa, a pus accentul pe principiile de bază ale cercetașilor: datoria față de Dumnezeu, față de aproape și față de sine. El nu a șovăit niciodată în devotamentul său pentru democrație și egalitate, rămânând statornic și fidel convingerilor sale.

Sub patronajul său, mișcarea cercetășească din Africa de Sud a făcut progrese enorme, fiind la ora actuală una dintre cele mai mari și mai puternice organizații de tineret din această țară.

Ca recunoaștere a angajamentului său și pentru sprijinul acordat în dezvoltarea și educația tinerilor, Madiba a fost distins cu cel mai mare premiu cercetășesc de pe continentul african: Africa Elephant Award. Premiul i-a fost înmânat de catre fostul vice-președinte al asociației pe data de 23 aprilie 2004.

Nelson Mandela a considerat tot timpul că Mișcarea Cercetășească va deveni un lider mondial în educația tinerilor: „ Mișcarea internațională cercetășească este un lider mondial în domeniul educației tinerilor și are o relevanță deosebită atât în Africa cât și în democrațiile emergente din lumea întreagă. Sunt mulțumit de progresele înregistrate de cercetașii din Africa de Sud, precum și de etapele prin care trece asociația pentru a face acest program accesibil tuturor. Importanța unui cod moral ridicat, care se află la baza mișcării, nu poate fi accentuată suficient de mult.”

Organizația Națională Cercetașii României își exprimă regretele sincere Asociației Naționale Cercetașii Africii de Sud și poporului african pentru pierderea unui om unic, care lasă un gol imens în inimile a milioane de oameni de pe întregul glob.

Sursa: http://www.scouting.org.za/news/2013/mandela.php


Creeaza-ti propriul profil de cercetas pe www.scout.org

Publicat pe de scout.ro

Organizatia Mondiala a Miscarii Scout (OMMS / WOSM) a creat o versiune superioara a  site-ului www.scout.org.

 

Daca te-ai gandit vreodata ca ti-ar fi folositor un “profil de cercetas”, acum poti sa il faci si pe site-ul organizatiei mondiale.

Ca sa creezi un cont, trebuie doar sa intri pe www.scout.org, la sectiunea Create profile.

Oare cati cercetasi romani se vor inregistra?

Spor!


World Scout Moot Canada 2013

Publicat pe de

moot rect

 

“Turistii nu cunosc unde au fost. Calatorii nu stiu unde merg. Nimeni nu realizeaza cat de frumoasa este calatoria pana cand nu ajunge acasa si isi odihneste capul pe aceeasi perna veche, familiara. ” Lin Yutang

 

World Scout Moot Canada 2013. Inca pare atat de aproape, chiar daca s-a sfarsit in 18 august. Astept uneori sa primim plasa cu ingrediente pentru pranz sau cina, ori sa imi iau briosa si fructul de dimineata. Sunt atatea lucruri de impartasit, de invatat, de descoperit cand participi la o asemenea experienta. Uimitoare, o supradoza de sentimente, lacrimi, rasete colorate, calatorii, familie, privelisti ce iti iau respiratia si te transpun in lumea campului, esarfe, cultura, zile nebune, adrenalina, si, mai important decat toate, lectii pentru toata viata. Am invatat noi definitii ale prieteniei, am redescoperit importanta unei atitudini deschise, al dialogului intercultural si ce inseamna o familie de doua mii de cercetasi.

lba

 

Alex-UK, Brad-USA, Lexa-Romania. Frumos grup, nu? 🙂

Inca din aeroportul din Toronto am simtit atmosfera acestui eveniment, datorita a doi cercetasi din Italia si Taiwan. Intreaga lume concentrata intr-un eveniment. In timpul zborului spre Ottawa, am avut placerea de a cunoaste un cercetas austriac, care mi-a dovedit ca barierele pe care le consideram greu de invins sunt de fapt fictive. Urmatoarele ore au fost coplesitoare, datorita celor proveniti din Zimbawe, Canada, SUA, Danemarca, Australia, Argentina, UK si… Mexic, desigur! Avand in vedere faptul ca pana atunci nu cunoscusem nici un cercetas din Mexic, intalnirea unui grup de 20 de personae a fost impresionanta,nu neaparat datorita tarii,cat datorita atitudinii lor cordiale si a conversatiilor joviale, presarate cu un accent ciudat, dragut, necunoscut. Tindeam sa cred ca este un film, o carte fictiva, si eu eram cea care citea. De-a lungul strazilor din Ottawa se plimbau sute de cercetasi, preluand controlul asupra orasului. Era impresionant, nu mai vazusem niciodata atatia frati impreuna, atatea culturi, tari, limbi, toti apartinand aceleiasi miscari, toti  veniti pentru acelasi scop. Sa invete cum sa schimbe societatea in care traim.

Nu am mentionat asta inainte… Am fost singura cercetasa romanca din cadrul evenimentului, si acum stiu ca a fost cel mai curajos si probabil nebun lucru pe care l-am facut vreodata. Nu voi uita fetele celor care aflau asta: “Poftim? Singura? Cat de cool! Vrei sa facem o poza?  “  Adevarul este ca nu a fost atat de “cool” pe cat suna.A fi singur intr-o tara straina, pe un alt continent, fara prieteni, fara nici o persoana care sa vorbeasca acceasi limba te poate innebuni uneori. Dar consider ca a fost o onoare. Am incercat pe tot parcursul MOOT-ului sa le spun despre Romania, despre cercetasii nostri, despre proaspatul centenar si, desigur, despre Centrul Scout Nocrich! Un lucru destul de dificil, cand unii sunt mai interesati de motivul pentru care am venit singura, decat de locul din care provin.

536981_10200983775928909_1242981479_n

 

Cercetasii din Venezuela si Polonia (dreapta) m-au primit cu bratele deschise. Sunt chiar prietenosi, si vorbesc fluent engleza. De asemenea, sunt impatimiti ai pozelor (Crede-ti-ma, chiar sunt 🙂 )

In prima seara, la Universitatea din Ottawa, am invatat una dintre cele mai importante lectii din cadrul acestui eveniment: ca depindea de mine daca voi fi singura sau nu, daca imi voi dezvolta aptitudinile si daca voi evolua, sau voi ramane aceeasi. Depindea numai de mine.Am aflat atunci si ideea intregului proiect: definitia dialogului intercultural, convietuirea cu personae straine insa cu aceleasi insusiri, a invata bune practici pe care sa le ducem mai departe in societate, cercetasilor nostri. Sunt convinsa ca in timpul MOOT-ului participantii au invatat sa fie cetateni model,sa ajute si sa accepte pe oricine,indifferent de culoare pielii ori limba vorbita.

Insa, inapoi la poveste: Am avut ,inevitabil, cateva momente de singuratate. La ceremonia de deschidere, cand toata lumea era cu toata lumea, aclamand tara din  care proveneau si simtindu-se bine impreuna, cand mancam, cand celelalte tari aveau intalniri ale contingentului si participantii erau informati. Eu insa nu am avut norocul acesta. Dar oricand mergeam in cortul mare vorbeam cu cineva, impartaseam experiente, si sentimentul de singuratate se evapora in urmatoarea secunda. Acestea sunt insa riscurile cand mergi singur. Am stiut de la inceput ce ma va astepta, si am fost de accord. Cred ca asta a fost singurul lucru rau la MOOT. Dar aveam prieteni. Da. La ceremonia de deschidere, in Ottawa, am intalnit oameni incredibili cu care m-am imprietenit. Patrick, din Guyana, era de asemenea singur, asa ca am stat impreuna tot timpul, facand poze si vorbind despre MOOT, despre asteptarile noastre si despre cat de multi oameni erau acolo.

Cand numele tarii mele nu a fost strigat, am mers in fata tuturor, si am informat gazdele despre greseala. Incepand cu acel moment, toti ma stiau drept “Romanca care a fugit in fata tuturor la Parlament”. A trebuit sa fac ceea ce am facut, pentru ca nu puteam sa ii las sa ma uite atat de usor. Si cred ca a functionat.

1231293_10200983778768980_1175784288_nromanian contingent

 

Steagul Romaniei a fost inaltat in fata Parlamentului din Ottawa. Am fost acolo, am aratat de unde provin.

In  timpul evenimentului, din cand in cand, cercetasii veneau si faceam poze impreuna, schimbam cateva cuvinte, ne dadeam adresele, imparteam experiente si altele .Ne salutam ori de cate ori cand treceam unii pe langa ceilalti, zambeau, erau dornici sa ajute. Inca din prima zi am fost numita “Fata din Romania” si am devenit “celebra”. Dar uneori imi doream sa raman in umbra, un alt cercetas din marea familie

Un alt lucru minunat a fost patrula mea. Patrula 209. Intotdeauna imi voi aminti zilele petrecute cu ei. Mi-au facut evenimentul mai frumos! Eram o familie, gatind impreuna, trezindu-ne unii pe altii, mancand in acelasi loc, mergand in hike, distrandu-ne. Chiar daca am fost numai doua fete, am fost cele mai bune prietene! Asta ne-a tinut impreuna si ne-a facut sa realizam ca o prietenie poate exista intre persoane de orice sex, etnie sau culoare. Acest lucru reprezinta o schimbare pentru tineri, in general, deoarece ajuta la dezvoltarea personala. Patrula 209 a fost cel mai probabil contingentul meu: cei care imi explicau programul, cei care dispareau pentru o jumatate de zi, cei care aveau grija unii de altii, noi intre noi. Si proveneam din patru continente. Ceea ce a reprezentat mai curand o oportunitate. Mancam mancare Mexicana si taitei cu betisoare, din Japonia, invatam cuvinte in diferite limbi ,“probecho” era cel mai folosit, si jucam multe jocuri! Patrula 209 a fost contingentul, familia mea la MOOT

patrol 209

Atmosfera din timpul MOOT-ului a fost primitoare si….nebuna! Noptile le petreceam la cafenelele special amenajate, dansam impreuna, cercetasii mexicani ma aruncau in aer, erau mii de zambete si glasuri, amintiri memorabile. Zilele erau dedicate activitatilor: sailing, coborare in rapel, canoe, kayak, catarari, hike, canoe, parc aerian, plimbare bantuita prin capitala sau Global Development village. Admit faptul ca nu respectam tot timpul programul. Am participat la mult mai multe activitati, din cauza faptului ca nu am vrut sa irosesc nici o secunda.

Un alt eveniment pe care mi-l voi aminti intotdeauna este excursia din Toronto. Chiar daca autobuzul galben inca imi apare in vis ca un vehicul ingrozitor, oamenii dinauntru l-au facut sa fie admirabil! Cantece, rasete, discutii, viteza, somn, zgarieturi, mancare, suc. Acestea sunt cuvintele care descriu perfect o excursie reusita. Un oras gigantic, oras al oglinzilor, cu CN Tower impungand norii. Cred  ca era mai frumos decat New Yorkul! (Am avut ocazia sa il vad in timpul noptii si al zilei) Eram la etajul 15, si admirand felul in care soarele urca treptat si lumina orasul inca adormit, in partea stanga. In dreapta, in schimb, domnea intunericul, strapuns de picaturi de lumina.

 torontotor2

La sfarsitul excursiei, in timp ce ma intorceam, simteam un spatiu gol in stomac, ca si cand cineva luase cu forta o parte din mine. Ei bine, intr-adevar, MOOTul se sfarsise, corturile erau adunate, lasandu-si amprenta pe pamant, in padure, cercetasii se indreptau spre aceleasi autobuze galbene. Cu exceptia fetelor posomorate, aveai impresia ca evenimentul este pe cale sa inceapa. Dar nu. Se sfarsise. Spatiul acela gol imi lua respiratia, ma facea sa plang si sa rad in acelasi timp, revedeam sutele de fete intalnite, miile de locuri, simteam adrenalina de la sailing sau coborarea in rapel, imi simteam mainile pulsandu-mi datorita panoului de catarari, sentimentul de plutire de la tiroliana, dar, mai mult decat orice, imi amintea de ideea de apartenenta la un grup, de familie. Familia de la MOOT! “Sora” mea Mexicana si cu mine am facut o promisiune: Intr-o zi ne vom revedea. Sunt decisa sa pastrez aceasta promisiune, si stiu ca va deveni realitate, mai devreme sau mai tarziu.

Deci, pazea! Pentru ca daca veti vedea  o palarie roz si una neagra impreuna, inseamna ca suntem acolo, si ca ne vom distra superb impreuna, noi,cercetasii, indiferent unde sau cand.

Drept consecinta a MOOT-ului, camera mea este intesata de badgeuri, adesea ma lovesc de esarfe, laptopul este virusat iremediabil cu poze, cafeaua mi-a devenit mai draga decat inainte, dar, mai mult decat toate, lista de prieteni s-a marit considerabil . Sunt de parere ca  cercetasii care isi doresc intr-adevar sa cunoasca cercetasia la nivel mondial, trebuie sa ma insoteasca in Islanda in 2017. Deoarece am de gand sa fiu acolo.

Si inca ceva… Subit, am devenit alergica la preabinecunoscuta “celery”.

1234771_599612836728476_1731643666_n


Experienta de cercetas: Slovenia, Snow in my life

Publicat pe de

snow in my life 

IMG_8009

Da, in timpul iernii zapada ne imbratisaza, mai mult sau mai putin, oriunde am fi. Fie ne acopera total,(Norvegia), sau abia ne atinge (Spania), este omniprezenta.

De curand, noua cercetasi romani (printre care si subsemnata)  au plecat in Alpi, intr-un proiect implementat de cercetasii din Slovenia.  Pentru ca, vorba aia, unde-s multi distractia creste, ni s-au alaturat cercetasi croati, norvegieni si spanioli.  Am sa spun povestea noastra din punctul meu de vedere, avand drept dovada vanataile, unghiile rupte si kilogramele de amintiri din coltul camerei.

Dupa cum bine stiti, sau dupa cum stiam eu, o excursie ar trebui sa decurga astfel : calatoria spre orasul respectiv, experienta in sine, drumul de intoarcere acasa. Ei bine, daca cineva  va spune asta vreodata, sa nu credeti ! Eu, cel putin, m-am lamurit. Asadar, totul incepe frumusel, cu noua tineri odihniti, dornici de aventura, si un drum necunoscut.

inceputuri

 

Ne-am propus sa ne intoarcem cu cat mai multe amintiri. Hazard sau nu, in 24 de ore am ajuns sa vizitam noua orase (mai mult sau mai putin), am  calatorit cu 2 avioane, 3 trenuri, 3 autocare/masini, am explorat o noapte intreaga o gara absolut superba si total parasita, am cucerit castelul din Ljubljana si`am zburat prin nori. Teoretic, zburat, mai degraba mers prin ceata. Senzatia nu poate fi prea diferita,nu ?

IMG_0753IMG_0885

Asadar, incalzirea a fost facuta. Dupa calatorie, a urmat prima zi impreuna…. Cu patru limbi diferite, patru culturi, si zeci de caractere, glasuri, suflete. Nu poti inchide nicicum sentimentele in cuvinte, insa asemenea experiente te schimba, mai mult sau mai putin. Si uneori nici nu stii de ce.IMG_7901

Revenind, insa, la povestea noastra. Nici nu ne-am incalzit bine, ca am fost impartiti in echipe mixte. Ochi curiosi cercetau si analizau fiecare persoana. Ei bine, asta pana sa aflam ca pe langa activitatile din program, urma sa primim ateliere inedite, cu unelte pe masura : detergent de vase, matura, prosop, bureti.  Timp de 10 zile grupurile amestecate au invatat sa curete dormitoare impreuna, sa spele vase, si sa puna masa. Asadar, am invatat sa cooperam, am socializat si ne-am deschis. Ca intr-o familie.DSC_7185

Cat despre activitatile propriu-zise… Cine crede ca proiectul “Snow in my life”  a insemnat numai zapada, maini inghetate, nasuri rosii, ei bine, sunteti pe aproape.  Am invatat sa schiem, cu emotii si gauri in zapada. Am descoperit cum sa mergem in timp ce schiem, sau sa schiem in timp ce mergem (cross-country – febra musculara garantata!). Am revolutionat lumea oamenilor de zapada, adaugandu-le  forme suple, umbrele in mana si sutiene.  Am invatat ca daca esti afara la minus  5 grade si sari in zapada toata lumea intelege ce spui :D. Dar, cel mai important, am comunicat. Chiar daca la inceput am mancat litere, am folosit «  furculita » in loc de «  lingura » sau am combinat limba natala cu engleza, ne-a iesit . Ca doar de, suntem cercetasi,ne descurcam noi. Un Turn Babel a fost transformat intr.un camin pentru zece zile.

IMG_7463IMG_7174

 

Primele incercari de a comunica sunt intotdeauna condimentate din plin cu timiditate. Primele zile sunt cele mai grele.  Dar exista intotdeauna acele lucruri mici care te ajuta. O echipa de oameni din cinci tari care lucreaza la prezentarea unei culturi despre care nu stiu aproape nimic, un prosop intins, o tura cu sania, o bataie in apa, un bulgare in fata, un ou gatit intr-o portocala.  Am facut atatea lucruri, care pe cont propriu ar fi fost greu de realizat, sau probabil plictisitoare. Dar, ei bine, cui nu ii place sa adune crengi in padure ascultand o poveste buna ? Cine nu lucreaza la o prezentare expusa intr-o piesa de teatru ? Cine nu suporta urme de unghii, de totem sau vanatai cand invata sa joace trei forme de JungleSpeed ?

166753_537797576260060_97770599_nDSC_6775

Nu, nu am plans la final. Cel putin nu cu lacrimi. Dar sfarsitul experientei in Slovenia mi-a lasat un gust metalic. M-am obisnuit sa fiu trezita de radiouri si batai frenetice in oale. Sa stau la rand,alaturi de patrula, pentru masa. Sa facem sarcinile zilnice si sa ne plangem de spate cand spalam vase. Sa nu imi mai simt picioarele si sa am parul inghetat. Sa gandesc in engleza.  Sa mergem impreuna, sa invingem zapada, si sa o coloram cu tipete, rasete si fericire.  Asadar, sfarsitul mi s-a parut ca trezirea dintr-un vis feeric. Nu cu zane, cu ceva mai bun. Cu prieteni.

IMG_7227fire in snow

Nu pot face un rezumat sau povesti tot ce s-a intamplat. As strica farmecul. Asadar, voi incheia prin a va spune ca  atunci cand treci de granitele tarii, o experienta cercetaseasca internationala devine una de viata.  A mea a fost dulce, picanta, peste punctul de fierbere si totodata sub punctul de inghet, lipsita de somn,  presarata cu esarfe si limbi straine, care, apropo,devin  aproape cunoscute la final ! 😀

 DSC_7326

 

 

 

 

 

 

Nota Bene :  Nu puteam incheia fara un top al celor mai faine cinci activitati, nu ?! Here we go !

5. Atelierele. Cine ar fi crezut ca oul gatit in portocala sau ceapa poate fi ATAT de bun? ( Si nu, nu imi era foame 🙂 )Sau ca tunsul unei oi poate aduce lacrimi in ochi mai rau decat o despartire ? (Aviz fetelor)

IMG_7500IMG_7845

4 Imbogatirea vocabularului international si a culturii. Este imposibil sa nu ramai cu cateva cuvinte din celelalte limbi. Chiar daca unele dintre ele nu prea pot fi mentionate.

Reteta : Se iau cativa dansatori locali, un foclor bogat, cativa cercetasi entuziasti, si seara perfecta este gata ! Ei ne-au invatat dansurile lor, noi i-am invatat macarena… Cum spuneam, o mare familie.

IMG_7303IMG_7837

3. Devine destul de greu de ales.. Ei bine, in continuare,aleg jocurile din interior. Vanatai, rasete, scaune rupte, dans, muzica,zile de nastere, batut din palme, punctulete. Principalul ingredient ?! Cercetasi adormiti, care isi vor da seama ca era randul lor sa « pupe » abia dupa doua ture.. Sau ca persoana din fata lui, in momentul in care cade « cortina », este de fapt participant roman, si nu spaniol/norvegian 🙂

IMG_1046

2. Jocurile realizate afara. Ei bine, extenuare,zapada, distractie garantata ! Exemple : Oameni de zapada : HakunaMatata lady, Campionatul International de Alergat dupa Sanii la Vale, Provocarea Secolului : Aprinderea unor lumanari in mini-igloo-uri, cand ninge si bate vantul. Ski. Alpine, cross-country. Ambele sporturi de iarna sunt extraordinare iti garanteaza posibilitatea sa schiezi singur, dupa numai o ora de lectii, presarate cu o doza sanatoasa de cazaturi si adrenalina,desigur ( Stau. Stau.E bine…. Oooh, nu, de ce nu, nu iar, nu te duce iar la vale, de ce nu se opresc ?!)

550043_110616052459051_891281094_nIMG_0961DSC_7650

1. Prieteni.  Ceea ce la inceput a fost o sala de straini, la sfarsit era o familie. Adrese de facebook, zeci de mii de poze (ohooo, si nu exagerez ! ), zgarieturi, cearcane, bagaje mirosind a praz, fete obosite, lacrimi triste de fericire.  Da… Prieteni ! 🙂

426432_495382530519841_40934743_n


Forumul Comisarilor Internationali, 7-9 decembrie 2012, Atena

Publicat pe de scout.ro

ic forumDecembrie, 15 grade Celsius cu soare, vedere panoramica a Atenei de pe Acropole, 127 de cercetasi si ghide din multe tari europene (si nu numai) iau parte la Forumul Comisarilor Internationali. Devenit de-acum o traditie, forumul are loc o data la 3 ani si are ca scop introducerea noilor comisari in reteaua internationala a cercetasiei, discutarea de noi directii si politici cercetasesti, informarea cu privire la evenimente trecute si viitoare care ne intereseaza in mod direct si alte asemenea subiecte interesante.

ONCR a fost reprezentat la Forum de Sinziana Rasca, ocupanta a functiei de comisar international al organizatiei in prezent.

Mai multe informatii puteti gasi pe pagina evenimentului:

 http://icf.europak-online.net/?conference=international-commissioners-forum-2012